Stress

Hans Selye, un expert recunoscut in domeniu, a definit stresul ca fiind un raspuns nespecific al organismului la solicitari.
Fara stres, viata ar fi searbada si plictisitoare. Stresul adauga savoare, provocare si sansa vietii noastre. Totusi, prea mult stres poate afecta serios starea nostra de bine, fizic si psihic. O provocare majora in viata noastra actuala dominata de stres este cum sa facem din stres un prieten si nu un dusman.
In timpul unei situatii stresante, organismul semnalizeaza eliberarea unor hormoni de stres. Aceste substante chimice declanseaza o serie de raspunsuri ale organismului care cresc nivelul energetic: nivelul glicemiei este mai ridicat, pulsul devine mai rapid si tensiunea arteriala creste. Muschii se incordeaza pentru actiune. Rezerva de sange este redirectionata catre extremitati pentru a ajuta organismul sa se adapteze situatiei date. Stresul ne insoteste permanent. El deriva din activitatea emotionala, cat si din activitatea fizica. Este unic si adaptat fiecarei persoane. Este atat de particular fiecaruia dintre noi, incat ceea ce unii considera relaxant, altii considera stresant. Spre exemplu, pentru o persoana aflata intr-un post de conducere care este permanent ocupata, o zi de pauza patrecuta pe plaja poate parea extrem de frustranta, neproductiva si suparatoare. Poate fi debusolat de faptul ca nu face nimic.
Prea mult stres emotional poate cauza boli organice, cum ar fi hipertensiunea arteriala, ulcer gastroduodenal sau boli cardiace. Stresul fizic sau derivat din munca este improbabil sa cauzeze astfel de probleme.
Cel mai important aspect este sa invatam cum va reactioneaza organismul la aceste solicitari. Cand stresul este prelungit sau foarte frustrant, poate deveni daunator, putand cauza distres sau stres negativ. Recunoasterea semnelor precoce de distres si apoi actionarea impotriva acestora poate avea o importanta majora in ceea ce priveste calitatea vietii si poate influenta speranta de viata.

Stresul si boala


Deoarece raspunsul la stres cupleaza reactiile fiziologice si emotionale, pare probabil faptul ca stres-ul poate traduce frustrarea intr-o boala organica, insa mecanismele precise prin care acest fenomen se produce sun necunoscute. In unele situatii, cum ar fi durerile de cap cauzate de tensiunea psihica sau diareea psihogena, conexiunile par destul de clare. Pe de alta parte, atat durerile de cap, cat si crampele abdominale pot apare fara existenta unei cauze emotionale.
Lantul cauzalitatii este si mai neclar in ceea ce priveste conditiile clinice cronice serioase, cum ar fi bolile cardiace, hipertensiunea, diabetul zaharat sau cancerele. Lista bolilor care au legatura cu stres-ul este aproape nesfarsita, cuprinzand astmul bronsic, alergiile, artrita reumatoida, ulcerul gastroduodenal,colita ulcerative si migrenele, pe langa multe altele.
O distinctie importanta trebuie facuta aici. Oricare dintre aceste maladii cronice poate fi agravata de o situatie stresanta sau de un raspuns emotional neadecvat al pacientului la situatia respectiva. Pe de alta parte, nu mai este posibila creditarea vechilor teorii, care sustineau ca unele reactii emotionale specifice sunt singurele raspunzatoare de variate maladii. Privind in ansamblu, pare probabil ca stres-ul joaca un rol nespecific in aparitia bolilor prin diminuarea capacitatii naturale a organismului de a se vindeca.

Sfaturi utile

Cand stres-ul apare, este important sa fie recunoscut si sa fie luata atitudine impotriva sa. Pe masura ce este inteles felul in care stres-ul afecteaza sanatatea, veti gasi singuri rezolvari pentru a va elibera de tensiune. Iata cateva sugestii in acest sens:
- Incercati activitatea fizica. Cand sunteti nervos, trist sau furios, eliberati-va de acestea prin exercitiu fizic. Alergarea, mersul, tenisul sau lucrul in gradina sunt cateva dintre activitatile pe care le puteti incerca. Exercitiul fizic va va elibera de sentimental de incorsetare pe care il resimtiti, va va relaxa si va va transforma incruntarea in zambet. Retineti, corpul si mintea dumneavoastra lucreaza impreuna!
- Impartasiti-va stresul. Va ajuta daca vorbiti cu cineva despre grijile si preocuparile dumneavoastra. Poate un consilier, un profesor, un prieten sau un membru al familiei va pot ajuta sa vedeti problema intr-o lumina diferita. Daca simtiti ca problema dumneavoastra e serioasa, puteti cauta ajutorul unui specialist: psiholog, psihiatru sau asistent social. Daca stiti cand sa cereti ajutor, va poate feri de probleme mai grave mai tarziu.
- Cunoasteti-va limitele. Daca o problema este mai presus de controlul dumneavoastra si nu poate fi schimbata in acel moment, nu va impotriviti situatiei. Invatati sa acceptati situatia pana la momentul in care o puteti schimba.
- Aveti grija de propria persoana. Sunteti special, odihniti-va destul si mancati suficient. Daca sunteti iritat si tensionat datorita lipsei somnului sau daca nu mancati correct, veti avea o capacitate mai scazuta de a face fata situatiilor stresante. Daca stres-ul va priveaza in mod repetat de somn, ar trebui sa cautati ajutor medical.
- Faceti-va timp pentru distractie, planuiti-va timpul atat pentru munca, cat si pentru distractie. Distractia poate fi la fel de importanta pentru dumneavoastra ca si munca. Aveti nevoie de o pauza de la rutina dumneavoastra zilnica, doar ca sa va relaxati si sa va amuzati.
- Participati la diverse activitati sociale. O metoda prin care puteti indeparta plictiseala, tristetea sau singuratatea este sa va implicati in diferite activitati. Sa stai singur poate deveni foarte frustrant. In loc sa va plangeti de mila, implicati-va. Oferiti-va serviciile unei asociatii de voluntari. Ajutati-va prin ajutorul pe care il acordati celorlalti. Implicati-va in lumea care va inconjoara si veti descoperi ca oamenii vor fi atrasi de dumneavoastra. Sunteti pe cale sa va faceti prieteni noi si sa va bucurati de activitati noi.
- Ordonati-va insarcinarile. Sa aveti grija de toate deodata poate parea coplesitor si, ca rezultat, puteti sa nu realizati nimic. In loc, puteti face o lista cu ceea ce aveti de facut si sa le faceti pe rand, marcandu-le pe masura ce le indepliniti. Faceti ceea ce aveti mai important intai.
- Chiar trebuie sa aveti totdeauna dreptate? Ceilalti va supara, mai ales cand nu fac lucrurile asa cum va doriti dumneavoastra? Incercati cooperarea mai degarba decat confruntarea. E oricum mai buna decat cearta continua. Putin compromis din partea ambelor parti va reduce tensiunea si va va face sa va simtiti mai confortabil.
- Este normal sa plangeti. Un plans sanatos poate fi o metoda eficienta sa va reduceti anxietatea si poate preveni o durere de cap sau alta consecinta fizica. Respirati adanc.
- Creati-va mediul dumneavoastra personal. Nu puteti pleca oricand, dar puteti visa "visul imposibil". Un peisaj de tara linistit, zugravit mental sau pe panza, va poate purta in afara agitatiei unei situatii stresante. Schimbati peisajul citind o carte buna sau ascultand o muzica frumoasa pantru a crea un sentiment de pace si liniste.
- Evitati sa luati medicamente antistres fara a cere paprerea unui specialist. Desi puteti folosi medicamente pentru a va elibera temporar de stres, acestea nu pot indeparta conditiile care au cauzat stres-ul in prima instanta. Medicamentele pot determina dependenta si pot cauza mai mult stres, in loc sa-l indeparteze pe cel preexistent. Ar trebui administrate numai dupa sfatul medicului.
Cea mai buna strategie pentru evitarea stres-ului este invatarea metodelor de relaxare. Din nefericire, multi oameni incerca sa se relaxeze in acelasi ritm in care isi desfasoara restul vietii. Pentru o vreme, uitati de grijile legate de timp, productivitate si reusita. Gasiti activitati care va fac placere si care sunt benefice pentru organismul si psihicul dumneavoastra. Uitati de dorinta de a iesi mereu invingator si concentrati-va asupra relaxarii, bucuriei si sanatatii. Fiti bun cu dumneavoastra insiva.

Alimentatia si tratamentul adjuvant in caz de raceala sau gripa

Generalitati

Inca de la aparitia primelor simptome (nas infundat, dureri de cap, febra, dureri de gat) puteti lua masuri pentru a diminua disconfortul produs de aceste manifestari. Nu va autoadministrati medicamente, mai ales antibiotice decat la recomandarea medicului, in cazul in care acesta constata ca exista si o infectie. In caz contrar, antibioticele nu numai ca nu au nici un efect asupra virusilor care cauzeaza guturaiul si gripa, dar pot duce la scaderea imunitatii organismului. Medicul iti poate indica, in cele mai dese situatii doar medicamente cu efect antiviral. Odihniti-va suficient (dormiti cel putin 7-8 ore pe noapte) pentru a ajuta organismul sa se refaca. In cazul gripei, de multe ori se impune repausul la pat, timp de cel putin 2-3 zile. Evitati eforturile fizice intense si nu va expuneti la frig, curent sau umezeala (organismul este deja slabit si pot aparea complicatiile) si beti multe lichide (ceaiuri, supe, sucuri proaspat stoarse de fructe) pentru a preintamplina deshidratarea. Nu este necesar sa va imbracati foarte gros.

Din alimentatia zilnica nu trebuie sa lipseasca usturoiul. Acesta, contine peste douazeci de substante antivirale si antibacteriene. Usturoiul este cel mai puternic antigripal natural cunoscut. Consumul de usturoi este recomandat dupa mesele principale. Pentru prevenirea imbolnavirii, mestecati cate o jumatate de catel de usturoi dimineata, la pranz si seara. Ca tratament pentru raceala, zdrobiti patru-cinci catei de usturoi, amestecati-i cu 10 lingurite de miere de albine si luati din acest preparat cate o lingurita din jumatate in jumatate de ora. Aceleasi proprietati antivirale si de combatere a germenilor microbieni il are si ceapa datorita alicinei.
In cazul in care aveti temperatura, simtiti frisoane, incepe sa va curga nasul si apare durerea de gat, baile fierbinti sunt recomandate pentru a opri boala in faza incipienta. Umpleti cada cu apa incalzita la 37 grade C si stati in ea timp de 30-45 de minute. Dupa baie, masati-va corpul cu un prosop si petreceti macar o jumatate de ora sub paturi, la caldura. Aceste bai, nu numai ca relaxeaza, dar au si un puternic efect antigripal, deoarece scad considerabil rezistenta microbilor.

Considerata mai degraba aliment decat medicament, supa calda mai ales supa de pui, asezonata din belsug cu patrunjel si marar, este recomandata persoanelor racite. Prin continutul de substante naturale al legumelor din compozitia ei, supa calda este benefica pentru gat si caile respiratorii superioare. Conform unor studii, supa de pui reduce procesele inflamatorii care fac mucoasele nasului si faringelui sa produca mucus. Pentru cei care sufera de raceala, supa de pui calmeaza tusea, stranutul si reduce secretiile nazale.
De asemenea, este recomandat sa consumati suc natural de portocale, lamai sau grepfruit care contine vitamina C. Sucul obtinut de la citricele stoarse, alaturi de doua lingurite de miere, coaja rasa de la fructe si apa, se lasa la macerat o ora sau doua, dupa care se bea. Aceasta combinatie contine vitamina C, agenti antiinfectiosi foarte puternici si reduce febra. Pentru a avea efect contra racelii, se beau trei - patru pahare, intr-un interval de 12 ore.

Cum preveniti raceala

Pentru prevenirea racelii va fi necesar:
-sa va vaccinati impotriva gripei sau intariti-va sistemul imunitar prin produse fitoterapeutice (echinaccea), care sporesc imunitatea nespecifica a organismului
-consumati cel putin 2 litri de lichide pe zi: apa, ceai de plante (ceai verde, de musetel, urzica, patlagina, cimbru, salvie, maghiran, etc.) si sucuri de fructe si legume proaspat stoarse; in acest mod toxinele care au cauzat aparitia simptomelor pot fi indepartate mai repede; nu beti ceaiurile fierbinti, intrucat usuca mucoasele iritate si favorizeaza patrunderea bacteriilor in organism
-evitati aglomeratia sau colectivitatile mari de oameni care sunt un mediu favorabil de raspandire a virusurilor, mai ales in perioadele de epidemie
-aerul conditionat care produce caldura sau aerut uscat din apartament afecteaza mucoasa nazala si favorizeaza inmultirea unora dintre virusurile care provoaca afectiuni ale cailor respiratorii superioare; umidificati aerul folosind recipiente cu apa, pe care le asezati pe calorifere si aerisiti camera in care lucrati sau va odihniti
-sa va spalati cat mai des pe maini cu sapun pentru a preintampina raspandirea virusurilor; nu va frecati cu mainile nespalate la ochi sau la nas, deoarece contactul direct al virusurilor cu mucoasa acestora produce raceala
-respectati masurile de carantina existente in maternitati si spitale, mai ales in perioada epidemiei de gripa.

Fumatul pasiv, o amenintare pentru sanatate

In virtutea principiului tolerantei reciproce intre oamenii unei societati civilizate, am putea accepta ca nefumatorii si fumatorii sa traiasca impreuna in buna intelegere. O atitudine de toleranta mutuala si-ar avea locul daca fumatul pasiv nu ar afecta sanatatea celor care sunt nevoiti sa-l suporte. Dar, nu isi are locul.

Din ce in ce mai multe studii indica faptul ca fumatul pasiv dauneaza grav sanatatii, inhalarea fumului de catre nefumatori avand consecinte serioase. Mai mult, aceste consecinte sunt cu atat mai grave cu cat petrecem mai mult timp in preajma fumatorilor. Stiind aceste lucruri, nu mai este pur si simplu posibil sa ne limitam la acest concept al tolerantei, mai ales in mediul profesional unde foarte rare sunt cazurile cand ne putem alege noi mediul de lucru.

Fumatul pasiv ne priveste pe noi toti, pana si in casele noastre, pentru ca fumatul partenerului, al unuia dintre parinti expune membrii familiei (copiii sunt cei mai afectati) la o intreaga serie de urmari extrem de periculoase.
Desigur, fumatul poate fi considerat „o placere periculoasa” in functie de hotararea fiecaruia, iar societatea trebuie sa tolereze diferentele existente intre membrii ei.

Fumatul este, deja de mult timp, cunoscut drept principala cauza evitabila care dauneaza grav sanatatii. Sanatatea nefumatorilor, constransi sa inhaleze fumul tutunului („fumatul pasiv”) este, de asemenea, amenintata de aceleasi pericole. Aceasta este concluzia la care au ajuns nenumarate studii stiintifice efectuate in ultimii ani.

Fumatul pasiv si sanatatea

Date recente inregistrate in Elvetia scot in evidenta efectele pe care le are fumatul pasiv asupra sanatatii din punct de vedere statistic:
- fumatorii pasivi sufera mai frecvent de tulburari respiratorii, cum ar fi respiratie suieratoare, tuse cronica si simptome ale bronsitei cronice
- riscul de a se imbolnavi de astm bronsic sau de bronsita cronica este net mai ridicat
- cu cat nefumatorii sunt mai expusi fumului de tutun, cu atat probabilitatea aparitiei unor boli respiratorii si diminuarii capacitatilor fizice creste.

Nimeni sau aproape nimeni nu mai contesta astazi ca fumatul este nefast pentru sanatate. Daca numarul fumatorilor este atat de mare, acest lucru este o urmare a faptului ca ei sunt dependenti – fizic si psihic - de tigara.
Fumatul este cunoscut de mult timp ca principal factor al numeroaselor boli, in mod deosebit al cancerului si ca responsabil pentru numeroase decese. Aproape 90% din persoanele care sufera de cancer pulmonar au fumat de-a lungul multor ani.

Fumatul provoaca boli cronice ale aparatului respirator: 85% din oamenii care sufera de bronsita cronica sau de emfizem pulmonar (distensia alveolelor pulmonare cu distrugerea peretilor acestora) au fost fumatori. In plus, fumatul este unul din cei mai importanti factori de risc in bolile sistemului cardio-vascular: 70% dintre fumatori sufera de astfel de afectiuni sau mor de infarct.

De cativa ani, numarul precizarilor si demonstratiilor stiintifice creste pentru a demonstra ca persoanele nefumatoare sunt supuse acelorasi riscuri ca si persoanele fumatoare. Atunci cand persoanele nefumatoare sunt expuse, impotriva vointei lor fumului, unuia sau mai multor fumatori din anturaj, putem vorbi de „tabagism pasiv” sau de „fumat pasiv”. Fumul de tutun este o forma comuna de poluare a aerului din spatiile inchise. Milioane de adulti dar si de copii sufera zilnic din cauza fumului, acasa, la locul de munca sau in locuri publice.


Cancerul si fumatul pasiv

Fumul contine substante care favorizeaza aparitia tumorilor maligne. Aceste substante nu sunt prezente numai la fumatori, ci au fost detectate si in organismul fumatorilor pasivi. In plus, cu cat expunerea la fum este mai prelungita, cu atat concentratia substantelor creste in anumite organe, in sange, in urina.

Studiul efectelor pe care le are fumatul pasiv asupra aparitiei cancerului este dificil. De fapt, substantele toxice produse prin arderea tutunului trebuie sa actioneze o perioada lunga de timp inainte ca o eventuala tumora canceroasa sa fie detectata. Cercetarile stiintifice au demonstrat ca acest risc exista.


Afectiunile respiratorii si fumatul pasiv


Pe langa rolul pe care il are fumul in aparitia tumorilor, cercetatorii au vrut sa afle cu aceeasi sarguinta daca fumatorii pasivi prezinta mai frecvent boli ale cailor respiratorii sau simptome de dificultati respiratorii. S-au studiat efectele fumatului pasiv in primul rand la copii. S-a dovedit existenta unor diverse consecinte negative, mai ales o susceptibilitate mai mare ca acestia sa sufere de infectii ale tractului respirator, de inflamatii ale canalelor auditive si de astm, precum si de o incetinire a dezvoltarii capacitatii pulmonare.

Copiii expusi in mod constant la fumul de tigara sunt spitalizati mai des decat ceilalti copii si lipsesc frecvent de la scoala din cauza dificultatilor respiratorii.
In timp ce numeroase studii stiintifice au demonstrat efectele nocive ale fumatului pasiv asupra sistemului respirator la copii, literatura medicala – exceptand studiile asupra bronsitei cronice, emfizemului pulmonar si a cancerului pulmonar – nu furnizeaza decat putine informatii tratand efectele fumatului pasiv la adulti. In plus, aceste studii se bazeaza adesea pe esantioane restranse de subiecti si rezultatele lor nu sunt intotdeauna corespunzatoare.

Studiul stiintific al efectelor fumatului pasiv nu este simplu, totusi, diverse studii au aratat ca fumatul pasiv creste riscul aparitiei cancerului pulmonar. Cunostintele actuale nu lasa loc de nici o indoiala: exista o relatie stransa intre fumatul pasiv si numeroase boli respiratorii.

Efecte la sugari si copii mici

Exista numeroase studii care trateaza efectele fumatului pasiv la nou-nascuti si la copii pana la varsta de 5 ani. S-a constatat ca nou-nascutii fumatoarelor au adesea o greutate mai mica la nastere, adica in jur de 2500 de grame, iar greutatea va fi cu atat mai mica fata de cea normala cu cat femeia insarcinata fumeaza mai mult. De altfel, rata mortalitatii copiilor in ultimele zile ale sarcinii sau in primele zile dupa nastere este mai ridicata in cazul mamelor fumatoare decat in cazul mamelor nefumatoare.

S-a ajuns, de asemenea, la concluzia ca sugarii de greutate inferioara celei medii sunt predispusi sa se imbolnaveasca in primul lor an de viata. Dupa nastere, exista la nou-nascuti riscul de „moarte subita” ale carei cauze inca nu sunt in mod clar edificate. Se presupune ca ar fi vorba despre pauzele lungi intre respiratii care duc la asemenea sfarsituri tragice. Din motive necunoscute, probabilitatea mortii subite a sugarului este strans legata de consumul de tutun al mamei. Pe scurt, copiii care au parinti fumatori sufera mai frecvent de bronsite acute decat cei ai caror parinti sunt nefumatori. In plus, riscurile aparitiei bolilor sunt cu atat mai mari cu cat parintii si in mod deosebit mama, sunt fumatori.

Efecte la copii si adolescenti

La copii si adolescentii de la varsta de 5 ani la 16 ani, care respira in mod constant fum, se pot observa diverse forme de iritare a cailor respiratorii: tuse, expectoratii, insuficienta respiratorie, wheezing (suieraturi). Acesti tineri sufera, de asemenea, in mod frecvent de repetate inflamatii ale canalului auditiv si amigdalite.

In plus, a fost posibila evidentierea unei capacitati pulmonare ceva mai slaba, dar totusi semnificativa din punct de vedere statistic. Atat Organizatia Mondiala a Sanatatii cat si autoritatile sanitare din Statele Unite si Marea Britanie au constatat ca numarul cazurilor de astm si gravitatea acestora la copii depinde de consumul mai mic sau mare de tutun din cadrul anturajului lor. Fumatul pasiv la copii si la adolescenti intensifica riscul acestora de a fi predispusi la astm.

Efecte la adulti

Efectele fumatului pasiv la adulti sunt mai dificil de stabilit decat la copii, mai ales pentru ca, la locul de munca, de exemplu, sunt mai expusi la influente nocive asupra cailor respiratorii. Nu ramane decat, pe baza studiilor stiintifice, sa stabilim o legatura intre fumatul pasiv si diverse afectiuni respiratorii, cum ar fi bronsita.

Primele studii privind aparitia cancerului pulmonar la adultii expusi in mod constant la fum au fost publicate la inceputul anilor 80. In 1986, autoritatile sanitare din Statele Unite si Marea Britanie, precum si OMS au declarat ca fumatul pasiv creste in mod semnificativ probabilitatea aparitiei cancerului pulmonar.

Fumatul pasiv creeaza o serie de dificultati sau afectiuni respiratorii:
- respiratie suieratoare
- insuficienta respiratorie chiar si pe parcursul unui efort putin pronuntat
- bronsita acuta cu tuse sau cu expectoratii
- bronsita cronica cu tuse sau cu expectoratii purulente care dureaza de cel putin doi ani.

Persoanele nefumatoare care pot trai intr-o atmosfera fara fum, respira mai liber si au mai putine probleme de ordin respirator decat persoanele nefumatoare inchise in spatii pline de fum. Doar un procent de 4% din persoanele nefumatoare care au posibilitatea sa respire in aer curat au respiratie suieratoare, o parte sufera de tuse cronica si 5% prezinta simptome de bronsita cronica (tuse sau expectoratie).

Persoanele nefumatoare care sunt nevoite sa respire adesea un aer imbibat de fum prezinta urmatoarele simptome dupa o expunere indelungata: respiratie suieratoare 7%; tuse cronica: 11%; bronsita cronica: 7%.
Dificultatile respiratorii (tuse, bronsita acuta, bronsita cronica, astm, insuficienta respiratorie in timpul eforturilor) sunt cu atat mai frecvente la nefumatori cu cat acestia sunt constransi sa respire in incaperi pline de fum.


Astmul si fumatul pasiv zilnic

Cercetarile arata, pentru persoanele nefumatoare, cresterea probabilitatii imbolnavirii de astm bronsic, diagnosticat din punct de vedere medical in functie de durata expunerii la fumul de tigara. Aceasta probabilitate este de doua ori mai mare daca durata expunerii zilnice la fum depaseste trei ore.


Bronsita cronica si fumatul pasiv

Pentru fumatorii pasivi, riscul de a se imbolnavi de tuse cronica creste de-a lungul anilor. Riscul prezinta o importanta de doua ori si jumatate mai mare cand fumatul pasiv este practicat de mai mult de douazeci de ani. In plus, riscul este cu atat mai ridicat cu cat sunt mai multi fumatori care polueaza mediul ambiant, tusea cronica reprezentand primul simptom al bronsitei cronice sau al emfizemului pulmonar (distrugerea alveolelor pulmonare cu formare de bule de aer in plamani).
Ca regula generala simptomele apar dupa mai multi ani de expunere pasiva la fumul de tigarete, dar dupa aparitia primelor simptome, boala are o evolutie grava.

Daca se afla fumatori in apropierea unui nefumator, atunci probabilitatea pentru acesta din urma creste – cu cat durata de expunere la fumul de tigara este mai lunga – sa fie victima unei bronsite cronice. Bronsita cronica este prin definitie o boala al carui diagnostic presupune ca bolnavul sa prezinte tuse cu expectoratie permanenta 3 luni pe an timp doi ani consecutiv. Probabilitatea aparitiei bronsitei cronice este cu atat mai ridicata cu cat persoana nefumatoare este obligata sa stea in preajma fumatorilor la locul de munca.
Pe scurt: cu cat persoanele nefumatoare sunt mai mult timp expuse la fumul de tigara, cu atat creste riscul ca ele sa sufere afectiuni ale cailor respiratorii si o diminuare a capacitatilor fizice.

Profilaxie

Masuri referitoare la o politica a sanatatii precum, campaniile de prevenire a nocivitatii fumatului, crearea zonelor pentru nefumatori si existenta unor prevederi legale, pot contribui la o mai buna protejare a persoanelor nefumatoare. Este responsabilitatea fiecaruia sa cantareasca riscul pe care il reprezinta fumatul pasiv pentru sanatatea sa. Problema fumatului pasiv nu poate fi abordata printr-un discurs moralizator la adresa persoanelor fumatoare. O atitudine de acest gen ar conduce in mod aproape inevitabil la esec.

Este mult mai eficace sa cautam sa prevenim efectele nocive ale fumatului pasiv. Masurile preventive pot fi clasate in trei grupe:
- informatii: repetate campanii de prevenire anti-tutun si informarea marelui public asupra efectelor nefaste ale fumatului
- masuri de amenajare: crearea unor zone bine delimitate pentru fumatori si nefumatori in locurile si spatiile publice
- dispozitii legale: limitarea fumatului in localuri si la locul de munca.

Sexul si mituri legate de sex si sarcina

Exista o serie de mituri in legatura cu metode de evitare a unei sarcini nedorite. Iata cateva dintre acestea:
- nu poti ramane insarcinata daca faci sex in picioare
- nu poti ramane insarcinata daca e prima data cand faci dragoste
- nu poti ramane insarcinata daca faci sarituri dupa actul sexual.
Acum trageti un X peste toate acestea, intrucat sunt FALSE. Mituri legate de evitarea unei sarcini nedorite si alte "remedii" s-au transmis de-a lungul generatiilor. Indiferent daca esti fata sau baiat, este bine sa cunosti adevarul in legatura cu aceste mituri si cu alte probleme legate de viata sexuala, pentru a putea evita confruntarea cu o sarcina nedorita sau contactarea unei boli cu transmitere sexuala.
Pentru inceput, vom recapitula principiile de baza ale reproducerii. Spermatozoizii sunt niste microorganisme foarte mobile. Ei au fost proiectati sa ajunga din punctul A (barbatul) in punctul B (femeia). Spermatozoizii au un mecanism propriu si unicul lor scop este sa ajunga la ovulul femeii. Vor face asta prin orice mijloc posibil. Pot supravietui pentru cateva zile la nivelul uterului.

Mituri legate de sarcina

Unul dintre miturile legate de sarcina, care circula in randul adolescentilor, este acela ca "nu vei ramane insarcinata, daca nu ejaculeaza in interiorul vaginului" sau "nu vei ramane insarcinata daca baiatul iese inainte de ejaculare sau daca intra numai de cateva ori". Gresit. Exista asa numita pre-ejaculare. Este vorba de lichidul care se prelinge inainte de ejaculare. Acest lichid contine sperma, iar spermatozoizii vor face tot ce le sta in putinta pentru a fecunda ovulul. Daca exista sperma in jurul penisului si aceasta vine in contact cu orice portiune din vagin, exista riscul de a ramane insarcinata.
Unele cupluri folosesc "metoda calendarului" ca si masura anticonceptionala, incercand sa faca sex doar in perioada sigura a ciclului menstrual. Din nefericire, si in acest caz exista un risc crescut de a ramane insarcinata. De asemenea, exista riscul contactarii unei boli cu transmitere sexuala, intrucat se face sex neprotejat.
Exista foarte multe alte mituri legate de sarcina. Va prezentam cateva dintre ele. Unele pot parea amuzante, insa exista persoane care cred in ele.

Mit legat de sarcina: Nu vei ramane insarcinata daca vei face sex in picioare.
Realitate: Fals. Sexul vaginal, indiferent de pozitie, implica riscul de sarcina nedorita.

Mit legat de sarcina: Nu vei ramane insarcinata daca vei face sarituri dupa contactul sexual.
Realitate: Fals. Poti sari de cate ori vrei, insa daca un spermatozoid fecundeaza un ovul, cineva va ramane insarcinata.

Mit legat de sarcina: Daca fata nu are orgasm, nu va ramane insarcinata.
Realitate: Fals. Orgasmul femeii nu are nici o legatura cu faptul ca ea va ramane sau nu insarcinata.

Mit legat de sarcina: Daca faci sex in apa, nu vei ramane insarcinata.
Realitate: De asemenea fals! Orice contact dintre sperma si vagin, creste riscul de a ramane insarcinata. In cazul in care temperatura apei este adecvata, spermatozoizii pot supravietui in apa timp de cateva minute. Foarte multi copii s-au nascut la noua luni dupa ce o femeie si un barbat au facut sex in timp ce inotau intr-un lac sau in ocean.

Mit legat de sarcina: Nu vei ramane insarcinata daca faci sex in timpul ciclului menstrual.
Realitate: Din nou, neadevarat. Spermatozoizii pot supravietui la nivelul uterului timp de o saptamana.

Mit legat de sarcina: Daca se fac spalaturi vaginale dupa contactul sexual, nu vei ramane insarcinata.
Realitate: Fals. A se aminti ca spermatozoizii sunt proiectati pentru un singur scop-sa fecundeze ovulul. Chiar daca se spala dupa contactul sexual, nu este sigura ca se previne o sarcina nedorita.

Metode contraceptive

Persoanele active sexual sau cei care doresc sa-si inceapa viata sexuala ar trebui sa consulte un medic specialist sau sa discute cu parintii despre metodele de contraceptie (protectie impotriva unei sarcini nedorite).
Gama de medicamente anticonceptionale este formata din tablete, injectii si chiar produse cu eliberare lenta care se aplica cutanat.
Prezervativele sunt de forme variate. Cele mai eficiente au in compozitie si substante spermicide, ce ajuta la scaderea riscului unei sarcini nedorite. De asemenea sunt cele mai eficiente in prevenirea bolilor cu transmitere sexuala.
Chiar si folosind cele mai eficiente tratamente hormonale anticonceptionale ca tabletele sau patch-urile cutanate sau combinand acestea cu folosirea prezervativului, exista riscul unei sarcini nedorite sau contactarii unei boli cu transmitere sexuala. Cea mai eficienta metoda pentru prevenirea acestora este abstinenta (alegerea de a nu face sex).

Boli cu transmitere sexuala

In afara de riscul de a ramane insarcinata, exista alte riscuri destul de severe. Bolile cu transmitere sexuala se transmit prin contact sexual. Acestea sunt human papilomavirus (HPV), chlamydia, trichomonas, gonoreea, herpes, sifilis si HIV (virusul imunodeficientei umane, microorganismul ce produce SIDA). S-a estimat ca in fiecare an circa 3 milioane de adolescenti se imbolnavesc de o boala cu transmitere sexuala (BTS).
O boala cu transmitere sexuala poate aparea si in urma sexului oral sau anal. Unele BTS pot determina afectari severe ca infectii trenante, greu tratabile, infertilitate, atrofie sau cancer de col uterin.
Boala inflamatorie pelvina (BIP) este consecinta infectiei cu chlamydia si/sau gonococ la femeile tinere. Este cea mai frecventa cauza de infertilitate, poate determina obstructia trompelor uterine, impiedicand ovulul sa ajunga la nivelul uterului. Insa ovulul poate fi fecundat de catre spermatozoizii ce reusesc sa traverseze blocajul falopian. Acest lucru determina o sarcina extrauterina (sarcina ectopica) care ameninta viata pacientei daca nu este depistata la timp.
Desi mare parte dintre BTS sunt tratabile, exista si unele netratabile ca herpesul sau infectia cu HIV.

Sarcina nedorita

In Statele Unite, in fiecare an, aproximativ 800 000 de adolescente raman insarcinate. Dintre aceste sarcini intre 75% si 95% sunt neplanificate. Sarcinile nedorite reprezinta o mare responsabilitate pentru tinerii parinti, fete si baieti. Statisticile arata ca adolescentele care raman insarcinate au sanse mult mai mici de a-si continua studiile. Multe dintre ele renunta la studii pentru a-si creste copilul.
Este foarte usor sa ramai insarcinata sau sa contactezi o boala cu transmitere sexuala. Daca doresti sa iti incepi viata sexuala, este indicat sa practici sex protejat si sa vorbesti cu cineva in care ai incredere despre riscurile pe care le implica. Se recomanda consultul medicului specialist sau in cadrul unui cabinet de planificare familiala in legatura cu informatii despre contraceptie si BTS.

Cataracta

Cataracta este o pelicula fina opaca aparuta la nivelul cristalinului, care blocheaza pasajul fasciculului luminos catre retina (componenta nervoasa a globului ocular la nivelul careia se formeaza imaginea), cauzand tulburari de vedere.
Este important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul copiilor pentru identificarea precoce a cataractei (cataracta juvenila) sau a altei patologii oftalmologice.

Cauze


Cataracta apare datorita opacifierii cristalinului (lentila globului ocular).

Anumiti factori predispun la aparitia bolii si anume:
- varsta inaintata, imbatranirea (cataracta senila)
- expunerea excesiva la raze ultraviolete (UV), si anume, lumina naturala, expunerea artificiala (saloane pentru bronzat artificial)
- diabetul zaharat, in special diabetul decompensat (cu valori mari ale glicemiei)
- alte boli oftalmologice: glaucomul (cresterea presiunii intraoculare), uveita cronica, retinita pigmentara (boala degenerativa a celulelor cu bastonase si conuri de la nivelul retinei) sau dezlipirea de retina
- tratamentul cronic cu corticosteroizi (medicamente antiinflamatorii puternice)
- expunerea frecventa sau tratamentul cu raze X
- agregarea familiala (factorii genetici), unele persoane mostenesc o anumita predispozitie pentru aparitia cataractei
- vitrectomia (indepartarea lichidului din interiorul globului ocular), in special in randul persoanelor de peste 50 de ani. Studiile arata ca peste 80% dintre persoanele care sufera o vitrectomie, dezvolta si cataracta in intervalul 6 luni si 3 ani de la interventia initiala
- leziunile oculare, o cauza mai rara de cataracta, intalnita mai ales in randul copiilor

Factori de risc

Factorii de risc includ:
- varsta inaintata;
- etnia, cu un risc crescut in randul nativilor americani si afro-americani;
- sexul feminin, cu toate ca acest lucru nu este dovedit pentru toate tipurile de cataracta;
- istoricul familial (factorii genetici), in special in cazul persoanelor care sufera si de alte boli ereditare. Acestea au un risc de a dezvolta boala de pana la 50%. Dintre bolile ereditare care asociaza cataracta, amintim: distrofia miotonica (cea mai frecventa distrofie musculara a adultului) si galactozemia (boala rara, cu afectarea metabolismului galactozei);
- culoarea irisului, dintr-un motiv necunoscut, predispune la cataracta in cazul persoanelor cu ochi caprui inchis sau negru.

Unele boli cronice pot creste riscul aparitiei cataractei. Dintre acestea reamintim pe cele mai importante:
- diabetul zaharat. Pacientii cu diabet zaharat au un risc crescut de aparitiei a cataractei, prin leziuni aparute la nivelul cristalinului ca rezultat al hiperglicemiei cronice (nivel crescut al glucozei in sange);
- glaucomul. Anumite medicamente folosite in tratamentul glaucomului cresc riscul aparitiei cataractei. Tratamentul chirurgical al glaucomului poate, de asemenea, sa creasca riscul de aparitie al cataractei;
- hipertensiunea arteriala. Exista o legatura intre hipertensiunea arteriala si aparitia cataractei fara a cunoaste insa mecanismul fiziopatologic exact.

Alti factori de risc
- fumatul. Fumatorii au un risc mai mare de a face cataracta, datorita faptului ca fumul afecteaza cristalinul prin radicalii liberi si diferitele substante toxice eliberate in timpul fumatului. Radicalii liberi pot afecta orice tip celular, inclusiv celulele cristalinului;
- infectiile aparute pe parcursul sarcinii pot afecta fatul, astfel ca rubeola sau varicela pot cauza cataracta dupa nastere;
- lumina ultravioleta (UV), in special tipul B (UVB), pot cauza cataracta. Studiile au aratat ca o expunere indelungata accidentala sau profesionala la UVB cauzeaza cataracta dupa un anumit interval de timp;
- alcoolul, in special consumul cronic, a fost definit de diferite studii ca poate cauza cataracta;
- corticoterapia indelungata (medicamente cu efect antiinflamator puternic), folosite in mod special in cazul pacientilor cu boli imune, astm bronsic sau emfizem pulmonar (in ultimele 2 boli se foloseste corticoterapia inhalatorie)
- hipertrigliceridemia (nivel crescut al trigliceridelor in sange) cu depunerea acestora in vasele sanghine mici, poate agrava cataracta;

Anumite simptome pot semnala agravarea cataractei sau aparitia unor complicatii grave:
- durere oculara severa;
- vedere dubla sau pierderea brusca a vederii (amauroza fugace).

Este necesar consultul oftalmologic in urmatoarele situatii:
- necesitatea schimbarii frecvente a lentilelor pentru ochelari;
- vedere dubla, incetosata, aparuta treptat;
- vedere ingreunata in timpul zilei datorata fotofobiei (sensibilitate accentuata la lumina);
- sofat ingreunat pe timpul noptii datorita sensibilitatii crescute la luminile din trafic;
- tulburari vizuale care afecteaza activitatile zilnice.

In cazul adultilor care sufera de cataracta este recomandat un control oftalmologic la un anumit interval de timp specificat de medicul de familie.

Simptome

In cele mai multe cazuri cataracta cauzeaza anumite tulburari vizuale, dintre care amintim:
- vedere incetosata, greoaie, neclara;
- fotofobie (nu suporta lumina), fie cea naturala sau artificiala. Sofatul este de asemenea ingreunat datorita disconfortului vizual cauzat de lumina farurilor din trafic;
- necesitatea schimbarii relativ frecventa a lentilelor de la ochelari;
- vedere dubla;
- dificultati in desfasurarea activitatilor zilnice, datorate tulburarilor vizuale.

Este important ca parintii sa observe diferitele tulburari vizuale in randul copiilor pentru identificarea precoce a cataractei (cataracta juvenila) sau a altei patologii oftalmologice.

Consult de specialitate

Diagnosticul de cataracta, in special in stadiile incipiente, nu necesita un tratament medicamentos sau chirurgical, fiind suficienta doar o urmarire atenta a evolutiei bolii. Tulburarile vizuale accentuate, care influenteaza activitatile zilnice si predispun la diferite accidente, necesita un tratament chirurgical.

Problemele de vedere pot fi evaluate de:
- oftalmolog;
- optometrist;
- asistent medical;
- medicul de familie;
- medic generalist;
- pediatru.

Cu toate ca tulburarile vizuale pot fi evaluate de mai multe persoane care lucreaza in domeniul medical, doar medicul oftalmolog poate trata cataracta.

Investigatii

Diagnosticul cataractei se bazeaza pe istoricul medical si examenul clinic. Cel din urma are scopul de a elimina alte patologii posibile, care ar putea cauza tulburarile vizuale si pentru a confirma diagnosticul de cataracta.
In cazul unor tulburari vizuale care nu pot fi corectate chirurgical, oftalmologul trebuie sa efectueze un examen oftalmologic amanuntit pentru a evalua calitatea vazului remanent si totodata calitatea vietii.

Diagnostic

Nu este necesar un test screening (test efectuat in masa pentru detectarea precoce a unei boli) pentru detectarea cataractei, deoarece majoritatea adultilor care au cataracta se prezinta chiar la primele simptome pentru efectuarea unui consult oftalmologic. Totusi, parintii cu copii care manifesta diferite tulburari vizuale, trebuie sa apeleze la medicul oftalmolog pentru a confirma sau infirma diagnosticul de cataracta.

Tratament

Interventia chirurgicala este singura metoda folosita in mod curent pentru a trata simptomele cauzate de cataracta. Aceasta consta in indepartarea cristalinului (lentila naturala a globului ocular), deteriorat de cataracta. In mod normal cristalinul are rolul de a focaliza fasciculul luminos care trece apoi prin celelalte componente ale ochiului pentru a ajunge la retina, unde se formeaza imaginea. Cristalinul poate fi inlocuit cu o piesa asemanatoare artificiala, numit implant intraocular sau in locul acesteia poate fi folosita o lentila de contact cu functie identica.

Interventia chirurgicala nu este necesara decat dupa cateva luni sau ani de la debutul bolii. In tot acest timp pacientii isi corecteaza acest viciu de refractie cu ajutorul ochelarilor sau lentilelor de contact speciale.

Tratamentul cataractei juvenile depinde de felul in care aceasta interfera in dezvoltarea normala a simtului vizual.
In unele cazuri, interventia chirurgicala in randul persoanelor cu cataracta este necesara pentru o alta patologie oftalmologica asociata, precum retinopatia diabetica sau degenerescenta maculara. De asemenea, in unele cazuri cataracta trebuie indepartata de un oftalmolog specializat in tratamentul bolilor de retina si a nervului optic.

Deseori, exista o conceptie gresita in legatura cu cataracta, astfel ca in ultimii ani s-au desfasurat mai multe campanii de informare a persoanelor cu cataracta. Este important sa se stie ca tratamentul chirurgical este necesar doar in cazul in care tulburarile vizuale sunt grave si influenteaza desfasurarea normala a activitatilor cotidiene.

Datorita fricii de a nu-si pierde in totalitate vederea, unii pacienti mai in varsta doresc efectuarea interventiei chirurgicale cu toate ca rezultatul examenului oftalmologic nu recomanda acest lucru si viciul poate fi corectat prin purtarea ochelarilor sau a lentilelor speciale. In aceste cazuri nu este justificat riscul unei interventii chirurgicale (mai mare la pacientii varstnici, care pot asocia si alte boli).
Pacientul cu cataracta este singurul care decide daca simptomele bolii sunt suficient de grave si afecteaza viata personala in asa fel incat este necesar tratamentul chirurgical.

Evolutie

Cataracta poate ramane usoara si poate trece deseori chiar neobservata. Majoritatea cazurilor de cataracta nu provoaca tulburari vizuale grave si astfel nu necesita indepartare chirurgicala.

In unele cazuri insa disconfortul vizual exacerbat si evolutia cronica pot cauza:
- cataracta severa, cu tulburari vizuale severe care influenteaza activitatile cotidiene (sofatul, cititul, etc.)
- cecitatea este o complicatie rara. Interventia chirurgicala se realizeaza de obicei inaintea aparitiei unei complicatii atat de grave
- glaucomul
- progresia bolii este legata de opacifierea gradata a cristalinului. Cand acesta devine opac in totalitate, are indicatie de tratament chirurgical
- cataracta copiilor (juvenila) este rara, insa extrem de severa. In cazul in care cristalinul opacifiat opreste lumina catre retina, centrul nervos vizual (situat in lobul occipital), nu se mai dezvolta normal, cauzand ambliopie (vedere proasta) care persista si dupa tratamentul chirurgical de corectare a cataractei.

Boli cu transmitere sexuala (BTS)

S-a observat ca in trecut incidenta bolilor cu transmitere sexuala crestea considerabil in perioadele de razboi sau alte conflicte militare majore. Acest lucru a fost pus pe seama migratiei intense a populatiei in acel moment, a educatiei sexuale precare dar si interesului scazut al populatiei active sexual pentru mijloacele de protectie si contraceptie.

In momentul de fata incidenta bolilor cu transmitere sexuala se mentine ridicata, in ciuda progreselor realizate de medicina moderna in diagnosticarea, tratarea si vindecare majoritatii acestor boli. Singura perioada in care s-a inregistrat o diminuare a ratei bolilor transmise sexuala (BTS) a fost intre anii 1950-1960, insa din aceasta perioada continua sa creasca, un varf considerabil fiind atins intre anii 70-80.

O data cu descoperirea virusului HIV si stabilirii faptului ca acesta are transmitere sexuala, incidenta a scazut. Nu simtitor insa, iar acum procentele si statisticile se mentin ingrijoratoare. In urma cu 12 ani, expertii estimau ca peste 1 milion de persoane se infecteaza zilnic cu orice tip de BTS; dintre acestea, peste 60% erau persoane cu varsta sub 25 de ani. Pana in 1999 in lume erau inregistrate 340 de milioane de noi cazuri de sifilis, gonoree, trichomoniaza.

BTS reprezinta o importanta problema de sanatate publica, atat prin repercursiunile asupra individului in sine, cat si asupra societatii si economiei. Prevenirea lor se poate realiza usor, mijloacele de protectie fiind astazi disponibile atat in magazine cat si in farmacii. Prin utilizarea lor, sexul poate redeveni sigur si acest lucru il face o experienta placuta pentru ambii parteneri. Metodele de protectie sunt eficiente in prevenirea contracararii BTS, insa singura cale 100% sigura este abstinenta.

Cum o astfel de masura este dificil de urmat, specialistii au imaginat o gama larga de alte metode mult mai practice, care se bazeaza in principal pe evitarea contactului direct cu fluide sau cu zone ale corpului prin care se pot transfera microbi sau paraziti.
In continuare sunt prezentate o serie de BTS care afecteaza in principal femeile sau barbatii si boli care afecteaza ambele sexe in mod egal.

Cele mai frecvente BTS la femei


Datorita particularitatilor anatomice, atat infectiile genitale cat si cele urinare sunt mai frecvente in cazul femeilor. In mod normal, pH-ul acid al vaginului impiedica proliferarea bacteriilor si actioneaza ca o importanta bariera in calea raspandirii infectiilor. Exista insa posibilitatea ca aceasta bariera sa fie depasita in momentul in care apar diverse modificari ale comportamentului individual si ale mediului extern. In astfel de conditii vaginul poate fi colonizat cu bacterii de pe tegumentele vecine, avand provenienta enterica sau cu germeni care deja populau regiunea, dar nu aveau conditii prielnice pentru dezvoltare, inmultire si infectare. Cel mai frecvent aceste modificari apar in perioadele de stres marcat, de raceli, gripe, cand organismul este imunodeprimat sau incearca sa faca fata altor infectii, dupa administrarea prelungita de antibiotice cu spectru larg sau in timpul sarcinii. De cele mai multe ori BTS se transmit prin mici leziuni ale mucoasei sau prin diverse fluide patologice de provenienta vaginala.
 
De retinut!

Specialistii recomanda tuturor femeilor care observa scurgeri neobisnuite ca aspect, culoare sau miros, orice fel de durere cu localizare in zona genitala, sa se prezinte cat mai repede la medic. Infectiile genitale pot fi initial localizate la acest nivel, insa se pot extinde foarte rapid in restul cavitatii pelvine, determinand aparitia unor probleme grave de sanatate, ce pot avea repercusiuni pe termen lung, cum ar fi dispareunia sau chiar infertilitatea. Daca pacienta este insarcinata, o BTS poate avea consecinte dramatice asupra dezvoltarii fatului (exista cazuri de pierderea a sarcinii ca urmare a unei infectii ignorate si netratate).

Cistite si uretrite recurente

Uretritele reprezinta infectii, de obicei bacteriene, ale uretrei. Uretra este segmentul anatomic prin care urina este eliminata din vezica urinara in exterior, fiind portiunea terminala a aparatului urinar. Datorita pozitiei sale, proximitatii fata de vagin si anus si lungimii foarte scurte (aproximativ 4 cm), uretrita este o patologie frecvent intalnita la femei. In general, cauzele sunt clasificate ca fiind gonococice si non-gonococice (sau uretrite nespecifice). Aceasta clasificare subliniaza prevalenta foarte mare a infectiilor de cauza gonococica. Cistita este termenul care descrie inflamatia vezicii urinare. Ea poate sa apara in continuarea uretritei, prin ascensiunea germenilor si popularea vezicii urinare, sau se poate datora unor cauze neinfectioase (traumatisme, litiaze renale).
Simptomatologia uretritei si cistitei este adesea comuna si consta in mictiuni frecvente, adesea dureroase sau insotite de usturimi (polakidisurie). Cantitatea de urina eliminata variaza foarte mult, in unele cazuri fiind foarte redusa. De asemenea, pacientele pot observa o scurgere vaginala albicioasa sau galbuie. Aceasta este insa inconstanta. De aceea se considera ca disuria ramane principala acuza a pacientelor cu astfel de inflamatii.
Uretrita gonococica este cauzata, asa cum ii sugereaza si numele, de Neisseria Gonorrhoeae. Bacteria determina infectia uretrei si una din cele mai frecvente BTS. Pacientele pot fi asimptomatice (uneori chiar si o viata intreaga) insa majoritatea dezvolta semne si simptome sugestive la 10-20 de zile post contaminare. Acestea includ disurie, scurgeri vaginale, sangerari in afara perioadelor menstruale (metroragie) sau dupa actul sexual. Aceasta infectie se transmite prin sex vaginal, oral sau anal neprotejat. Femeile au 50% sanse de a se infecta de la un barbat purtator, in timp ce doar 20% din barbati dezvolta infectia dupa sex cu o femeie cu uretrita gonococica.

Uretrita nongonococica poate recunoaste ca agent etiologic diverse microorganisme, printre care:
- Escherichia coli: infectia cu E. coli poate sa apara la femei in special dupa primul act sexual (motiv pentru care a fost numita si „cistita lunii de miere”). Se datoreaza vehicularii bacteriilor din regiunea perineala spre cea genitala si ca urmare a acestei deplasari pot sa apara si infectii uretrale. Germenele are fimbrii si pili cu care se poate atasa de epiteliul uretrei si cu care poate ascensiona, ajungand astfel in vezica urinara si chiar mai sus. O alta categorie de femei predispuse acestei etiologii este reprezentata de femeile la menopauza.
- Chlamydia trachomatis - reprezinta cea mai frecventa cauza pentru aparitia uretritei nongonococice. Infectia cu Chlamydia este periculoasa atat prin prisma simptomatologiei imediate, dar si a complicatiilor care pot sa apara daca este lasata netratata. Cele mai frecvente complicatii sunt inflamatiile regiunii pelvine, ale cervixului (cervicita) si chiar sterilitatea. Daca infectia apare la femeile insarcinate, copilul se va naste cu grave probleme oftalmologice si cu infectii pulmonare.
- Mycoplasma homini si genitalium, Ureaplasma urealyticum, Herpes simplex sunt doar cativa din germenii care pot fi de asemenea incriminati in aparitia uretritelor nongonococice.
Tratamentul acestor boli este adesea simplu, urmand o schema de antibioticoterapie pe baza de tetraciclina sau alte medicamente, in functie de sensibilitatea germenului implicat, astfel: clotrimazol sau metronidazol pentru Trichomonas, doxiciclina pentru Chlamydia, nitrofurantoin si cotrimoxazol pentru infectiile pluribacteriene. Tratamentul se aplica ambilor parteneri, indiferent daca manifesta sau nu simptome specifice infectiei si este sustinut prin masuri corecte de igiena intima si a regiunii perineale. Orice activitate sexuala ar trebui sistata pana la remiterea semnelor si simptomelor.

Vulvo-vaginite si trichomoniazele

Trichomoniaza reprezinta o BTS ce apare mai frecvent la femei, acestea putandu-se infecta in special in momentul in care se modifica pH-ul vaginal (cand din acid devine bazic), favorizand astfel dezvoltarea acestui parazit. Boala se manifesta in principal prin prurit genital, senzatie permanenta de usturime, acompaniata de o scurgere avand caracter semivascos, culoare galben-verzuie si miros urat. In cazul in care femeia este insarcinata in momentul infectarii, exista riscul de nastere prematura, iar copilul poate fi subponderal si va asocia un risc de mortalitate si morbiditate semnificativ mai mare (in special infectii cu virusul HIV). S-a observat ca femeile cu astfel de infectii netratate au un risc crescut de a dezvolta cancer cervical. In cazul barbatilor, infectia poate trece asimptomatica sau poate determina doar aparitia unei scurgeri uretrale usoare. Astfel, barbatii sunt considerati in general purtatorii infectiei si cei care transmit mai departe protozoarul. Utilizarea prezervativului protejeaza insa transmiterea acestei boli.
Tratamentul recomandat se adreseaza ambilor sau tuturor partenerilor si se bazeaza pe antibiotice precum metronidazol si tinidazol.

Candidoza

Candida este un fung (o ciuperca) prezenta in mod normal in flora vaginala, aflata in echilibru cu mediul local si care in conditii obisnuite nu determina aparitia unei patologii anume. In cazul in care flora vaginala se modifica (de exemplu prin utilizarea irationala a antibioticelor cu spectru larg), acest microorganism poate deveni patogen. Exista femei care prezinta o predispozitie la aparitia candidozei - mai ales cele obeze, suferinde de diabet sau cele insarcinate.
Simptomatologia candidozei, departe de a fi specifica acestei BTS, include: prurit intens, dureri si arsuri, iritatii ale vulvei, vaginului si o scurgere albicioasa. Barbatii cu candidoza sunt doar foarte rar simptomatici. In general cei afectati acuza prurit si usturime la urinat, capul penisului prezentand la inspectie numeroase zone eritematoase (rosiatice). Desi destul de rar, barbatii pot remarca o scurgere albicioasa exprimata prin uretra. Exista riscul ca daca este lasata netratata, candidoza sa apara mai tarziu intr-o forma mult mai grava si mai greu de tratat.
Se pare ca 10% din totalitatea candidozelor au transmitere sexuala, de aceea tratamentul trebuie adresat ambilor parteneri. Cel mai frecvent tratamentul se face cu antimicotice cu efect local: clotrimazol, nistatina, fluconazol sau ketoconazol, iar rezultatele pot fi foarte spectaculoase. De exemplu, o doza de fluconazol este eficienta in tratament in peste 90% din cazuri. Nistatinul poate fi administrat oral sau sub forma supozitoarelor vaginale. Alte recomandari menite sa grabeasca vindecarea sunt: reducerea consumului de zahar si carbohidrati in general, pentru a favoriza refacerea florei vaginale normale, precum si mentinerea unei igiene corespunzatoare a zonei interesate (spalarea de minim 2 ori pe zi a zonei vulvo-vaginale, in principal cu apa, dar fara sapun, deoarece acesta afecteaza pH-ul natural al regiunii).

Cele mai frecvente BTS ale barbatilor
 
Uretrite nespecifice

Uretritele nongonococice afecteaza si femeile si barbatii in egala masura. Microorganismele cel mai frecvent implicate la barbati sunt Chlamydia trachomatis si Ureaplasma urealyticum. Simptomatologia este dominata de disurie (mictiuni dureroase) si de scurgeri uretrale, insa pot fi prezente ca facand parte din tabloul clinic si: hematurie, urina tulbure, febra si stare generala alterata (ca semne generale ale infectiei). Recurenta semnelor si simptomelor este frecventa dupa actul sexual. Uretrita nongonococica este un tip de infectie mult mai greu de tratat, insa exista posibilitatea ca aceasta sa raspunda favorabil la modificarea stilului de viata. Dificultatea in tratarea ei rezida in etiologia multibacteriana pentru care, cel putin in stadiile initiale ale terapiei, trebuie instituita antibioticoterapia cu spectru larg. In ciuda faptului ca 9 din 10 barbati infectati cu Chlamydia prezinta unul sau mai multe simptome ale infectiei, majoritatea aleg sa le treaca cu vederea. Netratata, uretrita poate evolua, determinand aparitia unor complicatii precum epididimita sau chiar infertilitatea. Daca ramane netratata, infectia va fi transmisa mai departe partenerelor sexuale ale barbatului respectiv, in cazul sexului neprotejat. Clasificata ca fiind o boala cu transmitere sexuala, uretrita nongonococica necesita tratamentul tuturor partenerilor sexuali pentru a fi vindecata.

Gonoreea

Infectia cu Neisseria gonorrhoeae se manifesta la barbati prin dureri la mictiune si prin aparitia unei scurgeri vascoase, abundente, exprimate uretral. La examinarea penisului se constata o inrosire difuza a meatului urinar extern. Gonoreea poate sa evolueze si sa determine in continuarea procesului patogen inflamatia vezicii urinare si a prostatei, dar si a epididimului sau testiculelor (clinic se manifesta prin dureri si tumefactie localizate la nivelul scrotului). Exista posibilitatea aparitie unor complicatii oftalmologice in cazul in care infectia nu este tratata. Complicatiile pe termen lung includ aparitia stricturilor uretrale, a artritei septice (cu localizare in special la nivelul articulatiei degetelor, radiocubitocarpiene, gleznei). In cazul sexului anal neprotejat, infectia se poate localiza ano-rectal, iar in aceste situatii simptomele apar mult mai rapid, inca din stadiile initiale ale procesului patogen, iar tratamentul va fi instituit imediat.

Trichomoniaza si candidoza

Candida albicans si Trichomonas vaginalis determina foarte rar infectii simptomatice la barbati. Doar ocazional Trichomonas este raspunzatoare de aparitia unei uretrite usoare, iar Candida de prurit si durere peniana. Totusi, chiar si in absenta simptomatologiei, in cazul in care infectia este prezenta (acest lucru fiind demonstrat prin investigatii paraclinice si teste de laborator), barbatul trebuie tratat alaturi de partenera sa.

BTS care afecteaza femeile si barbatii in egala masura

Herpes genital

Herpesul reprezinta o boala virala cauzata de Herpes Simplex (HSV). HSV are 2 tulpini cu potential patogene la om: 1 si 2. Sunt virusuri cu tropism pentru sistemul nervos (are caracter neurotrop si neuroinvaziv) si prin activari recurente determina aparitia unor vezicule cu continut lichid la nivelul tegumentelor sau membranelor mucoase, cu localizari diverse: facial (peribucal) sau genital (in special HSV 2). Dupa manifestarile si infectia initiala, virusul devine latent in neuroni, de unde se va reactiva in perioadele in care organismul este imunodeprimat sau supus unor stresuri semnificative.

Herpesul genital se manifesta prin vezicule localizate genital: vulvar sau cervical, in cazul femeilor si in special pe gland, in cazul barbatilor. Desi poate fi asimptomatic in majoritatea cazurilor, ceea ce contribuie si favorizeaza transmiterea infectiei de la un individ la altul, herpesul genital se manifesta la unii pacienti prin dureri intense in zonele pe care se dezvolta veziculele si papulele. Acestea apar la 1 saptamana dupa contactul infectant, care poate fi realizat prin sex anal, oral, vaginal sau sarut, cu conditia ca in mucoase sa existe o leziune prin care virusul sa poata patrunde. Initial pacientul resimte un prurit de intensitate moderata, ulterior aparand si veziculele.

Pe langa simptomele locale apar si acuze cu caracter general: febra, mialgii, stare generala alterata, limfadenopatii locoregionale. Mai putin frecvent, dar nu neobisnuite, sunt si scurgerile vaginale sau uretrale, iar femeile pot prezenta si disurie sau cervicita. Veziculele se vindeca in 2-3 saptamani in absenta tratamentului, insa pacientii raman contagiosi. Herpes simplex este una din cele mai frecvente BTS.

Virusul este inalt contagios si se transmite foarte usor de la un pacient la altul prin contact sexual neprotejat. Maximum de infectiozitate este inregistrat in timpul atacului initial, virulenta scazand in atacurile ulterioare (minimum este inregistrat in perioadele dormante, cand tegumentele sunt intacte, lipsite de leziuni sau cicatrici recente). Desi initial s-a considerat ca HSV2 este exclusiv responsabil de herpesul genital, in momentul de fata se accepta ca si HSV1 este implicat in etiopatogenia acestei infectii (in unele populatii HSV1 este responsabil de peste 50% din cazurile de herpes genital).

In populatia generala, insa, procentul cazurilor de herpes genital determinat de HSV1 atinge 15% si este asociat in principal cu practicarea sexului oral neprotejat. In acest fel exista si localizari faciale ale herpesului genital. In plus, ambele tipuri de virusuri herpetice pot determina aparitia leziunilor herpetice in zona anala sau perianala - proctita herpetica (inflamarea anusului si rectului) fiind frecventa in special in randul persoanelor care practica sexul anal.

In prezent nu exista un tratament care sa inlature infectia din corp, insa antiviralele actuale sunt capabile sa scada frecventa, durata si severitatea episoadelor de boala clinic manifesta. Acyclovir este utilizat pentru acest efect si poate fi administrat oral sau local, sub forma de creme si unguente, desi eficienta administrarii locale este inca destul de controversata. Alte medicamente antivirale utilizate sunt: famciclovir, penciclovir. Eficienta acestor medicamente se datoreaza faptului ca interfera cu ciclul replicativ viral, incetinind inmultirea virusului, si oferind astfel sistemului imun posibilitatea sa lupte impotriva virusului.

Alte masuri terapeutice menite sa stimuleze recuperarea si sa amelioreze simptomatologia sunt: administrarea de anestezice topice (cum ar fi lidocaina) pentru a diminua pruritul si durerea, administrarea de antipiretice pentru combaterea febrei, precum si toaleta si ingrijirea riguroasa a zonelor cu vezicule si leziuni herpetice. Aceasta se recomanda a fi facuta cu apa si sapun, zona trebuind uscata prin tamponare usoara cu un prosop moale dupa ce a fost curatata. Lenjeria intima trebuie sa fie cat mai lejera, de preferat din bumbac.
In ciuda acestor recomandari, a tratamentului existent si a faptului ca transmiterea virusului poate fi prevenita prin utilizarea prezervativului, incidenta acestei BTS este in continua crestere.

Condiloame genitale

Cauza condiloamelor este reprezentata de HPV (human papilloma virus). Condiloamele apar adesea in buchete cu localizare genitala, mai frecvent la femei unde se localizeaza vulvar dar si pe peretii vaginului, cervixului sau perianal. Localizarile predilecte in cazul barbatilor sunt varful penisului, scrotul si anusul. Mai rar pot sa apara si in cavitatea bucala sau pe orofaringe (in cazul practicarii sexului oral unei persoane infectate). Condiloamele apar sub forma unor excrescente conopidiforme de culoare rozalie, ce cresc in dimensiuni in timp. Sunt nedureroase sau pot fi usor pruriginoase.

Exista numeroase studii care au demonstrat ca legatura dintre cancerul cervical si infectia cu HPV este reala (in special subtipurile 16 si 18, care sunt asociate cu peste 70% din totalul acestor neoplazii). Din acest motiv se recomanda ca femeile cu condiloame acuminate sa fie inscrise in programe de screening pentru depistarea precoce a cancerului.
Tratamentul condiloamelor implica crioterapie sau indepartarea chirurgicala cu laserul, sau administrarea de podofilina (solutie antimicotica ce se aplica local pe zona afectata si se indeparteaza ulterior prin spalare). La ora actuala exista si vaccinuri impotriva HPV, subtipurile 16 si 18 (implicate in aparitia cancerului) si 6, 11 (care determina aparitia condiloamelor).

Gonoreea

Gonoreea este cauzata de infectia cu Neisseria gonorrhoeae si apartine BTS. In cazul femeilor se localizeaza initial pe canalul cervical si uretra, determinand uretrita gonococica. Daca infectia este ignorata se poate extinde in cavitatea pelvina si abdomenul inferior, determinand aparitia unor boli inflamatorii, infectioase si in final infertilitate. In cazul barbatilor, infectia respecta acelasi pattern, cu afectarea initiala a uretrei si posibilitatea de extindere in profunzime daca nu se instituie un tratament corespunzator.
In stadiile initiale, gonoreea poate fi muta din punct de vedere clinic. Mai tarziu, cand a atins o etapa mai avansata in evolutie pot sa apara si simptomele.

Acestea constau in principal in scurgeri vaginale anormale si prurit genital intens. Localizari mai rar insa intalnite sunt in regiunea anala si cavitatea bucala. Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze medicului in cazul in care suspecteaza o BTS si daca prezinta simptome sugestive. Gonoreea este relativ usor de diagnosticat si tratat, in principal cu penicilina, amoxicilina sau ampicilina. Daca insa este trecuta cu vederea si lasata sa evolueze, poate sa determine complicatii cu rasunet general asupra organismului, cum ar fi artrita septica, inflamatia seroasei ficatului (perihepatita) sau sindromul Fitz-Hugh-Curtis.

Sifilis

Sifilisul reprezinta, poate, cea mai de temut BTS. Este cauzata de Treponema pallidum (o spirocheta ce se transmite exclusiv prin contact sexual neprotejat si care este capabila sa penetreze mucoasele cu care intra in contact). Infectia trece prin mai multe stadii, fiecare fiind caracterizata printr-un anumit tablou clinic. Daca sifilisul nu este tratat la timp poate afecta organe vitale precum creierul, inima, aorta, ochii si oasele, iar in multe cazuri poate fi chiar fatal.

Sifilisul primar este transmis prin contact sexual de cele mai multe ori, iar de la infectie si pana la manifestarile initiale ale acesteia trec aproximativ 21 de zile. Leziunea initiala apare la locul infectarii si este, de obicei, genitala. Este specifica acestei boli si se numeste sancru sifilitic. Se prezinta sub forma unei ulceratii cu pereti indurati, de obicei nedureroasa, ocazional fiind insotita de adenopatie satelita (pe ganglionii inghinali). Cele mai frecvente localizari ale sancrului sunt penisul, vaginul si rectul. Leziunile se vindeca spontan, fara sa lase cicatrici importante sau vizibile, chiar si in lipsa tratamentului. In aceasta perioada pacientii pot fi asimptomatici.

Ca urmare, nu apeleaza la medic si infectia continua sa progreseze, intrand in stadiul de sifilis secundar. Acesta devine manifest in 6-8 saptamani (cu variatii largi: 1- 6 luni), iar tabloul clinic variaza foarte mult: poate mima o viroza respiratorie (cu alterarea starii generale, febra, dureri de gat, cefalee, scadere ponderala, adenopatie). Pot sa apara pete rosiatice nepruriginoase cu localizare bilaterala simetrica la nivelul extremitatilor, care pot afecta si palmele, talpile. Mai rar pot sa apara si uveite, irite, nevrite optice, caderea parului, hepatite, gastrite, meningite. Semnele si simptomele sifilisului secundar se pot mentine chiar si 2 ani inainte de a intra in remisiune, iar dupa aceasta faza dispar de la sine si contagiozitatea persoanei scade.

Aproximativ 1/3 din infectii progreseaza spre sifilis tertiar daca nu sunt tratate, iar in aceste stadiu vor determina afectari pluriviscerale si de sistem nervos. Aceasta etapa este cea critica, pacientul putand suferi foarte mult. Printre cele mai frecvente probleme ce apar sunt: cecitate, paralizii, dementa, moarte.
Sifilisul ramane o importanta problema de sanatate publica deoarece pacientul nu se prezinta imediat la medic. Tratamentul bolii este relativ simplu, se bazeaza pe administrarea de antibiotice (in principal penicilina G). Pentru a certifica vindecarea si eradicarea infectiei din organism pacientul trebuie sa repete teste serologice la fiecare 3 luni, timp de 1 an.

HIV/SIDA

Virusul imunodeficientei umane este un virus descoperit in anul 1981 care sta la baza uneia din cele mai distructive pandemii din istoria omenirii (se pare ca a facut deja peste 25 milioane de victime, si 0.6% din populatia globului este in prezent infectata cu HIV). Majoritatea celor infectati vor dezvolta in final SIDA (sindromul imunodeficientei umane dobandite) si vor muri prin infectii sau neoplazii aparute pe fondul unui sistem imun deficitar.

Virusul se transmite prin contact sexual neprotejat (anal, genital), prin transfuzii de sange infectat, prin utilizarea de ace, seringi folosite la bolnavii cu HIV sau se poate transmite materno-fetal (in utero, pe parcursul sarcinii, intrapartum - in timpul nasterii sau in timpul alaptarii). Virusul nu este capabil sa supravietuiasca mult timp in afara organismului uman, iar din acest motiv infectiile sunt promovate prin existenta leziunilor tisulare si mucoase (astfel de leziuni aparand in timpul sexului anal sau vaginal).

Dupa ce a patruns in corpul gazdei va infecta celulele sistemului imun pentru care are un anumit tropism, cum ar fi: macrofage, limfocite, celule microgliale. O data intrat in celula, determina modificari la nivelul aparatului genomic astfel incat celula devine incompetenta sa faca fata solicitarilor (anume, sa lupte impotriva infectiilor). Astfel, in timp, numarul de celule T CD4+ scade dramatic, iar incarcatura virala a organismului creste. Sistemul imun al gazdei devine din ce in ce mai slabit, incapabil sa lupte impotriva agresiunilor din mediul extern si lasand loc infectiilor oportuniste in organism. Aceste infectii sunt cauzate de germeni care in prezenta unui sistem imun deplin functional nu sunt capabile sa determine boala si sunt reprezentati in principal de Pneumocystis carinii, Staphylocccus aureus, pyogenes, Candida albicans, Cytomegalovirus, Pseudomonas aeruginosa.

Infectia HIV are mai multe etape: perioada de incubatie, infectia acuta, infectia latenta si stadiul final SIDA. Incubatia este in general asimptomatica, insa infectia propriu-zisa se caracterizeaza prin febra, faringita, mialgii. Exista insa si situatii in care, ca si in cazul sifilisului, si aceasta etapa trece neobservata. Virusul se extinde in organism, intra apoi in latenta si poate ramane inactiv in organism ani de zile.

Initial infectia cu HIV a fost considerata ca apartinand strict comunitatilor de homosexuali sau drogati, insa in prezent virusul se extinde in special prin contact heterosexual si afecteaza in principal tari din Africa, mai ales Africa Subsahariana.
In acest moment, in ciuda progreselor medicinii moderne, nu exista un vaccin sau vreun alt tratament care sa poata vindeca si eradica infectia. Singura cale cunoscuta de preventie a infectiei cu HIV este evitarea expunerii la virus. Totusi, in cazul in care expunerea s-a produs, se pare ca administrarea imediata a unui tratament antiretroviral (profilaxie post-expunere) poate scadea riscurile de aparitie a infectiei.

Tratamentul administrat in prezent pacientilor cu HIV contine mai multe antivirale si este denumit HAART (highly active antiretroviral therapy). HAART consta intr-un „cocktail polimedicamentos”, cum il numesc specialistii, ce contine minim 3 substante apartinand a minim 2 clase de medicamente. Rata supravietuirii este in prezent ridicata in tarile din Europa Occidentala, unde medicamentele sunt disponibile, insa nu se cunosc cu exactitate efectele pe termen lung ale acestei terapii. Tratamentul este inca in studii, insa procesul este destul de anevoios.
De retinut!

In cazul in care suspectati infectia cu o BTS, in special HIV, sunteti sfatuiti sa va adresati imediat unui specialist pentru realizarea testului HIV/SIDA, care se utilizeaza pentru detectarea prezentei HIV in ser, saliva sau urina, sub forma anticorpilor anti-HIV, antigenelor virale sau ARN-ului viral. De obicei se asteapta 3 luni din momentul contactului posibil infectant pana in momentul realizarii unui test pentru a fi exact (pozitiv sau negativ). Daca testul se realizeaza prea repede, nerespectand acest interval, exista posibilitatea aparitiei rezultatelor fals negative (se inregistreaza cand testul afirma ca infectia nu este prezenta, dar de fapt organismul este infectat cu HIV). Rezultatele fals pozitive sunt destul de rare.

Alergiile

Sunt alergica. Ce pot sa fac?

Secretii nazale apoase, mancarimea nasului, furnicaturi, stranuturi repetate sunt simptomele alergiei localizate la nivelul nasului, cunoscuta sub numele de rinita alergica. Senzatii de sufocare, greutate in respiratie, suierat al respiratiei, tusea seaca sunt simptomele alergiei localizate la nivelul plamanilor, cunoscute sub numele de astm bronsic. Lacrimare, inrosirea ochilor, mancarime, pleoape umflate sunt simptomele alergiei localizate la nivelul ochilor. Crampe stomacale, varsaturi si diaree sunt simptomele alergiei localizate la nivelul tractului digestiv. La nivelul pielii se manifesta prin: eczeme (dermatite atopice), eruptie insotita de mancarimi la nivelul bratelor, picioarelor si gatului, dermatite de contact, leziuni caracteristice insotite de mancarimi care pot aparea in urma contactului direct cu substante provenite din produse cosmetice, bijuterii, imbracaminte, precum si prin contactul cu diversi alergeni profesionali. Alergiile afecteaza aproximativ 20% din populatie, iar o parte din ele sunt transmise ereditar. Primele simptome ale alergiei pot aparea la orice varsta, dar cei care sunt predispusi la alergii, vor dezvolta simptome inca din copilarie. Alergia este in esenta o afectiune fizica, dar factorii psiho-emotionali (stresul, frica, furia, mania, frustrarea, diverse fobii sau manii) pot determina sau agrava simptomatologia. Anual in tara se inregistreaza aproximativ 30 de mii de cazuri de boli alergice mai frecvent fiind afectate femeile.
Organismul se apara?

Intotdeauna. Prin anticorpi si imunoglobine. Dar unele persoane produc in exces anticorpul numit imunoglobulina E (IgE). Anticorpii IgE in cantitati abundente, suprareactioneaza atunci cand intra in contact cu un alergen, stimuland eliminarea in organism a unor compusi chimici care la randul lor accelereaza simptomele alergiei mediate de IgE. Alergenii pot provoca si alte reactii alergice in care anticorpii IgE nu sunt implicati direct.

Alergeni comuni

Alergenii cei mai comuni sunt:
1. substantele vegetale (polenul florilor, ierburilor si gramineelor si puful unor stofe) - sunt cauze frecvente ale alergiilor respiratorii;
2. animalele domestice (parul si matreata de pisica, de caine) - sunt cauzele frecvente pentru astm la copii;
3. acarienii (paraziti care nu sunt vizibili cu ochiul liber) ii gasim in praf, lana (perna, plapuma), tapetul din casa si in zonele unde umiditatea este ridicata.
4. mucegaiul;
5. intepaturile insectelor;
6. substantele alimentare precum carnea de peste si de porc, capsunile, laptele de vaca, albusul de ou, spanacul - sunt cauza frecventa a alergiilor cutanate si gastrointestinale;
7. medicamentele.

Diagnostic

1. Anamneza. Doctorul strange cat mai multe date despre circumstantele in care a aparut alergia (mediul, locul in care te aflai, ce ai mancat, daca ai intrat in contact cu anumite substante), obiceiurile, cunoasterea istoricului personal si familial. Toate acestea vor facilita realizarea testelor cutanate sau serologice.
2. Testul RAST (Radio Allergo Sorbent Test) masoara IgE specifice din sange si in secretii cum ar fi secretiile nazale.
3. Testul PRIST (Paper Radio Immuno Sorbent Test) principiul este similar cu testul RAST.
4. Testarea epidermica sau "prick skin test".
5. Testarea cutanata se efectueaza prin administrarea unui extract ce contine o cantitate redusa din alergenul suspectat. Daca esti alegic, in cateva minute apare o umflatura (papula).
6. Testele de provocare nazala.
Se introduce in nas alergenul. Reactia pozitiva apare in 30 de secunde si se caracterizeaza prin simptome precum stranutul, secretii apoase abundente. Acest test nu este indicat copiilor sub doi ani.
7. Testele de provocare alimentara consta in ingestia mancarii suspecte a fi factorul alergen.
8. "Phadiatop Infant" - recomandat copiilor cu varsta intre 0-4 ani. Acest test ofera posibilitatea testarii la cei mai obisnuiti alergeni alimentari si inhalanti.
9. Phadiatop - recomandat copiilor mai mari si adultilor, demonstreaza prezenta anticorpilor IgE specifici la cei mai obisnuiti alergeni inhalati din mediu.

Simptomatologie usoara sau moderata

Daca dezvolti o simptomatologie usoara sau moderata, problema ta poate fi usor controlata cu medicamente din urmatoarele categorii:
- cortizon
- anti-histaminice
- decongestionante nazale
- antibiotice
- desensibilizarea sau imunoterapia specifica cu vaccinuri alergenice
- tratamente alternative cum ar fi acupunctura, homeopatia
- tratamente naturiste (ceai de coada soricelului, infuzie sau inhalatii)
- trei-frati-patati - una dintre cele mai cunoscute plante medicinale care ajuta la combaterea alergiilor de primavara.
- ceaiurile din frunze de coacaz, ajuta la descoperirea esentei reactiilor alergice; urzica, frunzele de frasin sau papadia ajuta la detoxifiere.
- infuzia din muguri de coacaz negru, trateaza rinitele alergice, astmul alergic, edemul Quicke, urticariile.
- decoctul de iarba mare, se foloseste in cazul eczemelor.
- decoctul de ceapa, sucul de ceapa, ceaiul de ceapa, au efect antiseptic, emolient in infectii faringiene, astm alergic.

Bolile de piele

Bolile de piele sunt cele mai intalnite forme de infectii care apar la oamenii de toate varstele. Este foarte importanta diagnosticarea corecta a bolii si administrarea tratamentului specific; netratata, orice afectiune de piele se agraveaza si afecteaza nu numai sanatatea fizica ci si echilibrul emotional, conducand la aparitia depresiei, anxietatii si la scaderea stimei de sine.

Pielea este un organ complex compus din trei straturi:
• epiderm - reprezinta stratul cel mai exterior. In majoritatea partilor corpului epidermul masoara aproximativ 0,1 mm grosime, dar la nivelul palmelor si al talpilor poate avea 1 mm grosime sau chiar mai mult. Principala celula a pielii, care formeaza epidermul se numeste keratinocit, deoarece produce o proteina dura, numita keratina.
• derm - se gaseste imediat sub epiderm si este de aproximativ de patru ori mai gros. Contine numeroase tesuturi specializate de suport precum si vase sangvine, nervi, radacini ale firului de par si glande sudoripare. Dermul este format din alte tipuri de proteine, in special colagen si elastina, care ii ofera rezistenta si flexibilitate.
• hipoderm - tesut cornos situat intre derm si tesutul celular subcutanat.

Adesea, bolile de piele apar la nivelul dermei si epidermei, si sunt declansate din cauza virale, bacteriene, fungice si infectioase. Totodata, afectiunile cutanate sunt cauzate si de afectiunile sistemului imunitar.

Cauze

Afectiunile de piele au o multitudine de cauze posibile, care sunt influentate de tipul bolii si premisele acesteia. Mostenirea genetica, hormonii, sistemul imunitar slabit, stresul, influenta mediului, dieta sunt cativa dintre factorii care pot declansa boli de piele. Din aceasta cauza se impune necesitatea unui diagnostic corect prin identificarea
cauzelor declansatoare si administrarea tratamentului specific.

Diagnosticarea

Majoritatea bolilor de piele sunt diagnosticate printr-o examinare atenta a pielii la care se adauga informatii legate de istoricul medical al bolnavului. Unele afectiuni cutanate sunt mai dificil de diagnosticat intrucat se asemana cu alte boli de piele, si nu numai. De exemplu, rozaceea necesita investigatii suplimentare si examen clinic efectuat de un dermatolog pentru a nu fi confundata cu acneea prezenta la adolescenti. Pentru stabilirea clara a diagnosticului pot fi necesare biopsia cutanata sau cultura de tesut, efectuate in scopul diferentierii bolilor de piele.

Sfaturi utile

- Consumati 6-8 pahare de apa pe zi pentru a mentine pielea umeda, odihnita si supla;
- Aplicati crema hidratanta dupa ce spalati tenul cu apa calda pentru a restabili echilibrul hidric si de sebum (grasimi) al acestuia;
- Protejati-va in mod corect tenul de razele UV;
- Mentineti-va in mod constant elasticitatea pielii prin detoxifiere;
- Adoptati o dieta sanatoasa, bogata in vitamine si minerale pentru a va mentine pielea catifelata si curata;
- Odihniti-va suficient: somnul mentine sanatatea si vigoarea pielii;
- Nu va stoarceti cosurile;
- Nu fumati: acest lucru duce la o imbatranire prematura si ingalbenirea pielii;
- Demachiati-va zilnic, de preferinta, inainte de culcare;
- Nu folositi produse chimice concentrate pentru ingrijirea tenului - un demachiant natural este ideal.

Acneea

Acneea vulgara este o boala de piele care apare din cauza hiperactivitatii glandelor sebacee. Cand canalul excretor al glandelor sebacee se infunda, celule moarte blocheaza porii si apar punctele negre, iar atunci cand germenii intra in pori, apare puroiul, inflamatia si tumefactia. Aceasta afectiunea apare frecvent in randul adolescentilor si adultilor tineri. De obicei dispare spontan in jurul varstei de 20 de ani. Cu toate acestea, unii adulti care a trecut de varsta de 20 sau chiar 30 de ani pot manifesta acnee. Majoritatea femeilor se confrunta cu afectiunea inainte de debutul ciclului menstrual sau in timpul sarcinii, cand au loc dereglari hormonale. Acneea dispare o data cu incetarea cauzei care a declasat-o.

Partile corpului cel mai des afectate de acnee sunt: fruntea, fata, gatul, pieptul, umerii si spatele. Netrata acneea poate provoca cicatrici si poate conduce la manifestari psihice, care includ: timiditatea, fobia sociala, anxietatea, depresia, izolarea, scaderea stimei de sine.

Eczema

Termenul include un grup de afectiuni caracterizate prin roseata, mancarime, iritatie si uneori mici chisturi. Exista mai multe forme de eczema. Dermatita atopica este una dintre cele mai frecvente si mai severe forme. Cauzele aceste afectiuni nu sunt cunoscute cu exactitate, dar se presupune ca este un mod al sistemului imunitar de a reactiona la mediul inconjurator. In unele forme de eczema pot fi implicate si alergiile.

Eczema nu este contagioasa, cu toate ca majoritatea pacientilor detin un istoric medical personal si familial al bolii. Acesta este motivul pentru care cercetatorii considera ca se mosteneste si se transmite genetic.

Aceasta afectiune este destul de comuna, 1 din 10 persoane sufera de eczema la un anumit moment dat. Persoanele cu eczeme pot suferi de astm si de alte alergii (cum ar fi, febra fanului). Alti factori declansatori sunt: alergiile la par de animale, anumite tesaturi, praf etc.

Psoriazis

Psoriazisul este o afectiune caracterizata prin eruptia de placi eritemato-scuamoase (pete rosii acoperite de scuame). Acestea pot fi localizate pe scalp, fata, partea inferioare a spatelui, coate, genunchi, maini, unchii, talpi, interiorul gurii sau chiar pe organele genitale. Manifestarile includ prurit si chiar durere. Afectiunea este cronica si poate afecta calitatea vietii unei persoane, coducand la depresie, stres si anxietate. Psoriazisul afecteaza atat barbatii cat si femeile, in mod egal, dar cel mai frecvent este afectata rasa caucaziana. Pana in prezent nu a fost descoperit un tratament definitiv al acestei boli, motiv pentru care tratamentele prescrise astazi nu fac decat sa imbunatateasca calitatea vietii pacientului si sa amelioreze simptomele.

Tipuri de psoriazis:
• Psoriazis in placarde sau vulgar - cu leziuni intinse pe suprafete mari ale corpului, pete rosii acoperite cu scuame albe. Poate aparea in orice zona a corpului.
• Psoriazis gutat - caracterizat prin puncte minuscule de culoare rosie, cu descuamari ale pielii. Poate aparea dupa o infectie bacteriana sau virala sau dupa administrarea unor medicamente (de exemplu, acid salicilic).
• Psoriazis inversat sau flexural - caracterizat de peste netede, de culoare rosie, fara descuamari. Zona afectata va fi iritata si accentuata de transpiratie sau de frecarea pielii. Acest tip de psoriazis apare in gutele pielii, in special in zona axilara, piept sau abdomen.
• Psoriazis pustular - apare sunt forma de vezicule pline cu puroi. Veziculele nu sunt infectate si pot fi localizate pe maini, picioare sau se pot intinde pe tot corpul.
• Artrita psoriazica - se manifesta la aproximativ 10% din pacientii cu psoriazis, sub diverse forme. Roseata si inflamatia apar pe coate, maini, genunchi, picioare, solduri si coloana vertebrala. Implica dureri si rigiditatea articulatiilor.
• Psoriazisul unghiilor sau unghial - provoaca leziuni si cavitati de diferite marimi, forme si profunzimi. Unghiile se pot ingrosa, devin galbui si sunt friabile.

Simptome comune:
- Piele uscata, pete rosii, acoperite cu placi care se descuameaza, care apar pe scalp, genunchi, coate, maini, unghii, picioare sau pe partea inferioara a spatelui.
- Formarea de pustule care determina crapaturi si roseata la nivelul pielii.
- Sangerarea localizata a pielii atunci cand scuamele sunt desprinse sau cand se rup.
- Mancarime.
- Modificari la nivelul unghiilor: culoare galbuie, mici cavitati, acumulari de resturi de piele sub unghii, etc.
- Dureri de articulatii sau locale.

Rozaceea

Rozaceea se caracterizeaza prin inflamatie si aparitia de pustule la nivelul fruntii, nasului si barbatiei. Adesea, aceasta afectiune se manifesta la persoanele care au pielea deschisa la culoarea, dupa varsta de 30 de ani. Vasele mici de sange din zona fetei se dilata si devin vizibile prin piele. Apar ca niste linii mici si poarta denumirea de telangiectazii.

Initial, rozaceea se manifesta prin tendinta de inrosire a tenului - simptom care apare si dispare de mai multe orice. Totusi, pielea nu revine in totalitate la culoarea normala, ci este transparenta lasand la vedere vasele de sange largite, insotite de pustule. Deseori boala este confundata cu acneea (seamana cu acneea manifestata la adolescenti).

Pielea uscata

Zilnic, mainile vin in contact cu diferite produse chimice sau sunt supuse umiditatii in timpul modificarilor sezoniere. Deoarece aceste lucruri nu pot fi evitate se recomanda hidratarea corecta a mainilor si ingrijirea corespunzatoare.

Pruritul

Pruritul sau mancarimea se manifesta localizat (pe o anumita parte a corpului) sau generalizat (pe tot corpul).

Cauzele pruritului
• Afectiuni cutanate, dezechilibre interne, factori externi sau pe fond nervos.
• Infectii fungice (candidoza, piciorul atletului,etc.), varicela, urticarie, infestari parazitare (scabie, paduchi).
• Boli ale organelor intene cum ar fi: insuficienta renala, hepatica, afectiuni ale tiroidei, boli de sange, anemie feripriva, etc.
• Tulburarile neurologice, afectiuni ale nervilor, boli infectioase precum HIV, se pot manifesta prin mancarimi severe.
• Pielea uscata, eczemele, psoriazisul si arsurile solare are putea determina mancarimi si disconfort la nivelul pielii.

De asemenea, pruritul poate aparea si in urma unei dereglari hormonale, sarcina sau la menopauza, dar poate fi si rezultatul unor factori externi, alergeni, iritanti (plante, chimicale, intepaturi de insecte, medicamente). Factorii psihologici, cum ar fi stresul, anxietatea, depresia sau insomnia pot amplifica senzatia de mancarime.

Infectii micotice

Infectiile fungice ale pielii se clasifica in functie de timpul organismului implicat. Denumirea acestora este influentata de locul in care se manifesta infectia pe corp.

Tipuri de infectii ale pielii

1. Infectii dermatofite
Infectiile dermatofite sunt cauzate de dermatofiti - ciuperci care provoaca infectii ale pielii, unghiilor si parului. Infectiile cu dermatofiti includ:
• piciorul de atlet (Tinea pedis si manuum Tinea) - aproximativ 25 din 100 de adulti sufera de piciorul de atlet la un moment dat. Aceasta boala este declansata de o combinatie dintre ciuperci si bacterii, provocand senzatia de mancarime, uscaciune, descuamare a pielii si roseata. Simptomele sunt localizate in mod special intre degetele sau in cutelor din palme. Boala se transmite din piscine, dusuri, sauna contaminate. Daca o persoana nu se spala pe mani dupa ce atinge o zona infectata, poate contacta boala numita manuum Tinea.
• infectia fungica a unghiilor sau onicomicoza - este o afectiune frecvent intalnita, caracterizata prin schimbarea formei unghiei afectate, ingrosandu-se sau sfaramandu-se cu usurinta. Nu toate unghiile care au aceste manifestari sunt afectate de micoze. De cele mai multe ori infectiile unghiilor de la picioare sunt legate de afectiunea numita piciorul de atlet.
• pecingine a zonelor perigenitale sau inghinale (impetigo) - este des intalnita la sportivi sau in randul barbatilor tineri. Simptomele sunt eruptii insotite de roseata si mancarime a zonelor inghinale si a zonelor invecintate. Boala este caracteristica mai ales tinerilor care transpira excesiv.
• herpesul circinat, micoza sau pecinginea trunchiului (tinea corporis) - se caracterizeaza prin pete rosii, sub forma unor inele care pot fuziona, care se maresc in dimensiune si se inmultesc. Inelele au aspect solzos, cu exceptia interiorului, unde pielea este curata. Aceasta boala poate aparea si la persoanele care vin in contact cu animale infectate.
• micoza scalpului (tinea capitis) sau microsporia uscata a pielii capului - este o afectiune intalnita numai la copii mici, in special la cei care traiesc in zonele urbane. Aceasta se raspandeste de la o persoana la alta, provocand caderea parului si inflamatia zonei afectate. Dupa adolescenta, ciuperca dispare spontan. Oricine, poate fi infectat cu aceasta ciuperca, fara sa manifeste vreun simptom, dar este contagios si poate raspandi boala la alte persoane, uneori chiar ani de zile.

2. Infectiile cu levuri
• Intertrigo - infectie micotica a pliurilor pielii, cauzata de ciuperca candida albicans, care traieste in mod normal in sistemul digestiv si pe piele. Aceasta boala afecteaza zona inghinala, pielea de sub sani sau cutele formate de grasime; in general ciuperca se dezvolta intr-un mediu umed si cald. Poate provoca aparitia unor pete, mancarime, durere si depuneri alb-galbui pe zona infectata.
• Pitiriazis versicolor - infectie micotica cu simptom principal ce consta in aparitia unor pete inchise la culoare pe suprafata piele. In Marea Britanie, cel mai adesea sunt afectati adolescentii si adultii tineri.
• Candida albicans - aceasta ciuperca exista in mod normal in organism si rareori cauzeaza probleme. Cu toate acesea, in anumite situatii, cand imunitatea scade (in caz de diabet zaharat, administrarea de antibiotice), fungii se multiplica. In aceasta situatie, ciuperca determina diverse simptome neplacute: scuame de culoare alba, care lasa urme rosii cand sunt abrazate, mancarime, depuneri albicioase. Candidoza afecteaza uneori si barbatii, provocand eruptii dureroase, rosiatice pe capul penisului (gland). La nou nascuti se manifesta prin aparitia de afte bucale si pete albe. O alta zona in care se poate manifesta la bebelusi, este zona acoperita de scutec.

Dermatita


Dermatita este o afectiune frecvent intalnita, caracterizata prin inflamarea pielii si prurit. Boala nu este grava, dar poate provoca disconfort daca nu este tratata corespunzator.
Tipuri de dermatite:
• Dermatita de contact - se dezvolta ca o eruptie cutanata, in urma contactului direct si repetat cu iritanti sau alergeni;
• Neurodermita - este o afectiune a pielii caracterizata prin prurit;
• Dermatita seboreica - boala care are drept rezultat matreata scalpului;
• Dermatita de staza - este o inflamatie care apare la nivelul extremitatior inferioare, in urma acumularii de lichid;
• Dermatita periorala - este o eruptie specifica zonei din jurul gurii sau a nasului.

Simptomele si semnele comune de dermatita includ:
- prurit;
- eritem;
- inflamatie;
- leziuni cutanate.

Caderea parului

Ceea ce functioneaza pentru barbati poate functiona la fel de bine si pentru femei. Te poti aranja, pieptana, da cu spray, cu spuma si cu gel dupa bunul plac. Dar cand peria incepe sa retina aproape la fel de mult par cat ai si in cap, toate produsele de stilat din lume nu sunt bune de nimic.

Problema, daca nu ti-ai dat inca seama, este caderea parului: si astazi, femeile au aproape acelasi risc ca si barbatii.
Vestea cea buna este ca noi alternative de tratament pot face o diferenta majora. In timp ce primul pas este intotdeauna diagnosticarea cauzei caderii parului tau de catre un specialist (un dermatolog este un bun punct de plecare). Odata ce aceasta cauza este determinata, exista o diversitate de medicamente si tratamente ce pot ajuta - unele concepute special pentru femeie.
   Minoxidil - util si la femei

Printre cele mai populare este preparatul topic eliberat fara prescriptie medicala numit Minoxidil. Conceput initial ca un tratament pentru calvitia barbatilor (caderea parului parcelara), da rezultate si la femei, ajutand la ingrosarea si alungirea foliculului pilos. Desi actioneaza intr-o mica masura pe cresterea mai multor fire de par, poate prelungi faza de crestere si astfel te ajuta sa-ti pastrezi parul.
Minoxidil-ul se prezinta sub doua concentratii:
- o solutie de 2% pentru femei
- o solutie de 5% pentru barbati.

Dar specialistii spun ca femeile pot obtine rezultate mai bune cu preparatul mai puternic. „Solutia de 2% este mult prea slaba pentru tipul feminin de cadere a parului - trebuie intr-adevar sa folosesti solutia de 5% pentru a obtine rezultate", spune Michael Reed, MD, profesor de dermatologie la Universitatea New York - Facultatea de Medicina din New York.

Un studiu aparut in numarul din aprilie 2004 al Journal of the American Academy of Dermatology a comparat tratamentul timp de 48 de saptamani cu minoxidil de 2% si 5% la femei cu tipul feminin de cadere a parului. Comparat cu placebo (fara administrarea unui tratament), minoxidil-ul de 5% a avut aprecieri superioare la numaratoarea firelor de par si la evaluarea cresterii parului.

In timp ce solutia de 2% a imbunatatit numaratoarea firelor de par si estimarile de crestere a parului facute de cercetatori, pacientii nu au observat o imbunatatire semnificativa in cresterea parului. Ambele solutii au fost bine tolerate de 381 de femei incluse in studiu fara efecte adverse importante. Totusi, au fost mai multe efecte adverse cu solutia de 5% - mai multe cazuri de prurit si iritatie, cat si cresterea de par in alte zone in afara de scalp, cum ar fi fruntea.

"Daca ai tipul feminin de calvitie, tratamentul recomandat este Minoxidilul, si in general recomandam solutia de 5%, cea aprobata pentru barbati, deoarece este mult mai eficienta decat cea de 2%," spune Ted Daly, MD, de la Garden City Dermatology si Nassau Community Medical Center din East Medow, New York.

"Motivul pentru care nu este aprobat pentru femei este acela ca la un numar foarte mic poate creste par la nivelul marginilor fruntii, dar daca aceasta se intampla, trecem la solutia mai slaba, si astfel, dispare".
Aveti grija, totusi, in concentratii mai mari Minoxidilul poate provoca iritarea scalpului, prurit, si uscaciune - probleme care sunt adesea remediate prin preparate adaptate disponibile in cabinetele medicilor dermatologi.

Doar pentru barbati?

Reed spune ca, ceea ce este cu mult mai probabil sa ajute femeile sunt medicamentele "fara indicatie de electie" - substante aprobate pentru alte probleme, sau recomandate strict pentru tratarea caderii parului la barbati.

Printre cele mai cunoscute este medicamentul "barbatesc" Finasteride - un drog initial conceput sa trateze afectiunile prostatice si mai tarziu, caderea parului, la barbati. Prescris sub numele de Propecia (1mg) sau Proscar (5mg), sunt cunoscute ca blocanti de enzime si functioneaza interferand cu procesul care converteste testosteronul in dihidrotestosteron (DHT) in foliculul pilos. Amandoua medicamentele se gasesc sub forma de tablete si se administreaza oral.

Desi ambele droguri s-au aratat a fi periculoase pentru fetus - prin urmare, aprobate doar pentru utilizarea la barbati - specialistii spun ca la femei selectionate ele pot fi un real salvator al parului.
"Ambele pot fi utilizate in siguranta la femeile care nu pot sau nu vor sa ramana insarcinate si ajuta la intarzierea caderii parului si va ajuta chiar la recresterea parului la unele femei, daca este folosit indeajuns de mult timp si in doze destul de mari", spune Reed.

Efectele adverse includ cresterea mai ingreunata a parului la nivelul lizierei pilozitatii capilare, dar acest fenomen este inversat cand drogul este, fie intrerupt, fie luat in doza mai mica. De asemenea, are un slab efect asupra libidoului, provocand scaderea apetitului sexual la unele femei.

Inca un alt medicament disponibil este Spironolactona, un diuretic si inhibitor al testosteronului, care actioneaza fixandu-se pe receptorii enzimatici de la nivelul foliculului pilos, astfel oprind ciclul caderii parului influentat de androgeni. In timp ce da rezultate bune la unele femei, poate provoca durere mamare si alte efecte adverse suparatoare.

Alte tratamente

De asemenea, Reed afirma ca femeile ar trebui sa stie ca cei mai multi specialisti ce trateaza caderea parului au preparate speciale, care pot reduce multe din efectele adverse ale preparatelor eliberate fara sau cu prescriptie medicala, suspendandu-le in preparate mai blande. Multi au, de asemenea, formule adaptate care combina doua sau mai multe ingrediente importante, si adesea adauga "ajutatori de par" naturali, precum zincul si biotina, pentru a creste eficacitatea.

"De aceea este important ca o femeie sa consulte un specialist in caderea parului de tip feminin, deoarece va avea probabil nevoie de aceste preparate specializate pentru a obtine rezultatele optime," spune Reed.
In ultimul rand, Ricardo Azizz, raporteaza ca multe femei au fost ajutate prin utilizarea pilulelor contraceptive estrogen-dominante - contraceptive orale ce actioneaza prin depasirea nivelului inalt al testosteronului si inecarea foliculilor pilosi cu suficienti hormoni feminini astfel incat sa impiedice caderea parului determinata de testosteron.

"Majoritatea pilulelor contraceptive actioneaza asemanator, dar incercam sa evitam pilulele cu doza foarte mica pentru ca avem nevoie de mai mult estrogen," afirma Azizz, director al Centrului de Boli Androgenice. Dintre marcile preferate de specialistii in caderea parului fac parte Yasmin, Demulen, Desogen si Orthocyclen.

In timp ce persista de mult timp un zvon ca pilulele contraceptive pot de fapt provoca caderea parului la anumite femei, Azizz spune ca nu este tocmai asa. "Pilulele contraceptive pot provoca o modificare temporara in cresterea parului si a tipului de pierdere a parului, deci daca suferi de o cauza non-hormonala de cadere a parului si utilizezi contraceptive orale, acestea ar putea accentua caderea parului, dar nu o vor provoca", afirma Azizz.
Sperante pentru viitor

Neurogeneza foliculara

Printre ultimile noutati in domeniul alopeciei (caderea parului) este un proces nou, unic, de regenerare a cresterii parului prin intermediul formarii de noi foliculi pilosi. Cunoscut ca neurogeneza foliculara, este un fel de clonare care incearca sa genereze "seminte de par" care pot apoi ajuta la cresterea de noi foliculi.

"In esenta, metoda preleveaza un esantion din parul tau, il insamanteaza in laborator unde foliculii sunt microdisecati si sunt extrase si izolate celulele pe care organismul le foloseste la sinteza parului", spune Reed.
Aceste celule, spune el, sunt apoi purificate si clonate pentru a produce mai multe celule, care apoi sunt microinjectate inapoi la nivelul zonei de calvitie unde vor determina celulele de la acest nivel sa produca mai multi foliculi pilosi.

In timp ce sistemul este inca in curs de dezvoltare, Reed afirma ca vor trece multi ani pana va avea o finalitate clinica. Intr-un studiu, un sistem similar de clonare s-a dovedit ca functioneaza la rozatoare. Dar pana astazi, Reed afirma ca acele rezultate specifice nu au fost publicate.



Avodart

Mult mai realist este tratamentul cu medicamentul Avodart (dutasteride), un var al deja cunoscutului Finasteride (Propecia si Proscar) si conceput initial sa trateze afectiunile prostatice. Marea diferenta, totusi, este aceea ca in timp ce Finasteride ajuta la blocarea unei enzime implicate in conversia testosteronului in dihidrotestosteron, Avodart se pare ca blocheaza doua enzime si aceasta poate fi un real avantaj pentru femei.

"Propecia reduce nivelul de dihidrotestosteron din organism cu 50%-55%, Proscar il reduce cu 65%-70%, dar Avodart il reduce cu pana la 94% - deci avantajul este semnificativ", afirma Reed.
Desi este considerat inca experimental pentru tipul feminin de cadere a parului, este in prezent utilizat in mici studii de laborator si doar la femei selectionate care nu pot ramane insarcinate.

Reed, care este unul dintre medicii care testeaza acest medicament pe femei, afirma ca a fost incercat la acei pacienti pentru care Proscar nu a dat rezultate dupa unul sau mai multi ani de tratament. El este optimist in ceea ce priveste rezultatele obtinute pana acum.
"S-ar putea dovedi cel mai bun blocant enzimatic pentru femei pe care il avem", afirma Reed.



Transplantul de par

In cele din urma, in timp ce transplanturile de par pentru barbati au fost mult timp considerate tratamentul de electie, acestea au fost rareori considerate oportune pentru femei - mai ales din motive estetice. Totusi, raportand in numarul din noiembrie 2003 al Journal of the American Academy of Dermatology, doctorii de la Mount Sinai Medical School din orasul New York afirma ca progresele in tehnologia transplantului - inclusiv o cicatrizare mai mica - combinate cu sperante mai realiste, fac din transplantul de par o optiune viabila si pentru femei.

In loc sa recolteze grefe mici de par una cate una si sa le transplanteze intr-o alta zona a scalpului, tehnicile actuale recolteaza o grefa sub forma de fasie, apoi o imparte in mai multe parti mai mici care sunt implantate chirurgical exact unde este nevoie de par - chiar intre fire de par care cresc inca natural.
Totusi, specialistii recomanda ca femeile sa ia in considerare transplantul de par doar dupa un consult dermatologic, dupa diagnosticare si dupa macar o cura de tratament medicamentos.